Proiectul fundamentat al REUNIFICĂRII: ”Ro + Md = RO”, prezentat de Cozmin Gușă și Petrișor Peiu

Care sunt principiile reunificării, care sunt costurile și beneficiile, care sunt modelele ce pot fi luate în calcul? Cozmin Gușă și Petrișor Peiu au prezentat, în emisiunea România 2019, o analiză concretă a acestui proiect istoric. 

Concret, Peiu prezintă o serie de principii fundamentale pentru reușita reunificării:

a) Realizarea ”reunificării dintr-o bucată”, fără etape intermediare și fără asimilări treptate;

b) Intrarea întregului teritoriu al actualei Republici Moldova sub jurisdicția integrală românească, adică acceptarea integrală a legislației românești actuale (practic numai astfel și teritoriul dintre Prut și Nistru va deveni automat parte a UE și NATO ca fiind parte inseparabilă a României);

c) Validarea parlamentară a soluției de Unificare în parlamentele de la București și Chișinău și apoi convocarea imediată a unui Parlament al României reîntregite);

d) Capitala țării reîntregite va rămâne Bucureștiul;

e) Drepturile minorităților prevăzute în actuala legislație românească vor reprezenta garanția includerii și valorizării noilor minorități naționale în corpul social comun, după modelul de succes parcurs pentru minoritatea maghiară;

f) Aducerea tuturor salariilor funcționarilor publici din actuala Republică Moldova la nivelul din România din prima zi;

g) Aducerea tuturor pensiilor din actuala Republică Moldova la nivelul celor din România din prima zi- Renunțarea la principiul contributivității pensiilor din teritoriul actualei Republici Moldova pentru o perioadă de 20 ani ;

h) Dreptul companiilor de utilități și a operatorilor reglementați/licențiați de pe cele două maluri ale Prutului de a opera liber pe teritoriul național rezultat;

i) Valabilitatea tratatelor internaționale se va menține și pentru România reîntregită;

j) Unificarea instituțiilor naționale de tip Curtea Constituțională, Consiliul Concurenței, ANRE, Casa națională de Asigurări de Sănătate, Casa Națională De Pensii, etc și modificarea organismelor de conducere după principiul proporționalității (cinci șesimi pentru actuala Românie și o șesime pentru actuala Republică Moldova);

k) Garantarea, pentru o perioadă de 20 ani, a unei reprezentări proporționale în noul Guvern (o șesime) pentru românii din actuala Republică Moldova; Garantarea scrutinului parlamentar proporțional pentru o perioadă de minim 20 ani;

l) Garantarea alocării a cel puțin o șesime din fondurile structurale europene puse la dispoziția României pentru infrastructura și proiectele de dezvoltare de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

m) Garantarea alocării, pentru o perioadă de minim 25 ani, a cel puțin o șesime din fondurile de investiții la nivel național pentru proiectele de pe teritoriul actualei Republici Moldova;

n) Crearea unui fond de investiții – Fondul Moldova* -, în valoare de minim 2% din PIB , pentru o perioadă de minim 25 ani, destinat atenuării diferențelor de dezvoltare dintre teritoriul din stânga respectiv dreapta Prutului;

o) Unitatea administrativ-teritorială de bază pentru teritoriul actualei Republici Moldova va deveni județul, conform legislației românești în vigoare

Un astfel de proiect presupune resurse financiare consistente. Analiza prezentată la Realitatea TV propune identificarea acestora. 

Finanțarea Unificării presupune identificarea surselor de suplimentare a cheltuielilor bugetului României cam cu o șesime (un plus de 10 miliarde USD față de cele 60 ale bugetului actual); sursele respective trebuie reduse cam cu 1,5 miliarde USD (dimensiunea actualului buget al Republicii Moldova), adică rămân de finanțat aproape 8,5 miliarde USD anual timp de cel puțin 20 ani, medie care provine din maxime în primii ani și din minime în anii din urmă.

Aceste surse suplimentare pot proveni din fonduri structurale UE (aproximativ o jumătate) și realocări, respectiv ameliorări ale performanțelor bugetare și fiscale precum și din creșterea economică indusă de Unificare (efectul de bază).

Dacă din cheltuielile cu investițiile (de aproximativ 10 miliarde USD anual) se va rupe o parte de 20% pentru Republica Moldova vom obține alte 2 miliarde USD, la care putem adăuga cel puțin 500 milioane USD investiții private, ale companiilor.

O emisiune de obligațiuni de 2 miliarde USD anual ar induce costuri suplimentare de circa 250 milioane USD/anual, care pot fi compensate prin creșterea veniturilor bugetare ca urmare a efectului de bază

Evident reunificarea are costuri, dar ea aduce și beneficii. Analiza le prezintă, corespunzător:

Costuri (respectând modelul german)

Un PIB anual (200 miliarde Euro) pentru 20-25 de ani

Aproximativ jumătate - fonduri structurale

Aproximativ 20%-investiții private

Aproximativ 30%- alocări bugetare

Beneficii

Spor de populație: o șesime

Spor de dimensiune economică: +4%

Efect de multiplicare: +1,5-2% anual

Spor de atractivitate, piață mai mare

Expansiune a companiilor de utilități, a băncilor și a marilor companii antreprenoriale

O mențiune importantă, de la Petrișor Peiu: ”Cea mai spinoasă problemă este Transnistria, teritoriu de dincolo de Nistru, unde se află trupele ruse. Singura variantă realistă este, din păcate pentru cei de la Chișinău, renunțarea la Transnistria și mutarea celor care se declară români în România”.

Analiza identifică două posibile modele, cel al Germaniei fiind, evident, cel mai potrivit.  

Reunificarea Germaniei

În 1990, Germania de Vest (Republica Federala Germania-RFG) avea o populație de peste 62 milioane de locuitori iar Germania de Est (Republica Democrata Germana-RDG) o populație de 4 ori mai mica, adica 16 milioane de locuitori. Pib-ul pe  locuitor era de aprox. 20 000 USD in Vest si de 10 000 USD in Est, adica un raport de 1:2 in favoarea Vestului in valori nominale si probabil intre 1:3 si 2:5 in valori PPP (la paritatea puterii de cumparare).

Se estimeaza ca in primii 20 de ani dupa reunificare (pana in 2010) s-au investit aproximativ 2000 miliarde USD, adica aproximativ un PIB mediu al Germaniei din decada 1990-2000.

Reunificarea Coreeană

Republica Coreea (Coreea de Sud) are o populație de 50 milioane de locuitori, un PIB de aprox. 1150 miliarde USD si un PIB/locuitor de 23000 USD (dolari 2012).

Republica Populara Democrata Coreeana (Coreea de Nord) are o populație de 25 milioane locuitori, un PIB nominal de 40 miliarde USD si un PIB/locuitor estimat la 1600 USD.

Este greu de vorbit despre paritatea puterii de cumparare in cazul unei tari unde este greu sa pui in cifre chiar si realitatea imediata, dar, sintetic , specialistii de la Seul considera ca ”Nordul are o economie de 20 ori mai puțin performanta, adica PIB/locuitor in cifre comparabile este cam de 20 ori mai mic in nord decat in sud”.