Oamenii cu care Iliescu a condus România, de la activiști PCR, la foști securiști sau informatori - amintirile unui fost apropiat

Descriindu-i pe oamenii cu care Ion Iliescu a condus România, drept "o adunătură de sub-mediocri ce-a căpușat țara", Eugen Mihăescu i-a prezentat pe câțiva dintre ca fiind "majoritatea veniți din pepiniera PCR sau fiind acoperiți/informatori ai fostei Securități.", potrivit Solid News.

(Mihăescu asistă în 1990 la aprobarea listei de noi ambasadori ai României, majoritatea fiind lucrători ai fostei Securități, n.r.).

"M-a luat cu leșin, văzând că în dreptul fiecărui nume figura vechea ocupație a celor propuși și am exclamat:
— Bine, domnule președinte (ILIESCU -N.R.), dar (...) ăștia sunt oamenii Securității! Uitați-vă și dumneavoastră: unul dintre ei a fost secretarul de partid al organizației de la ambasada din Tirana. Nu puteți să-i numiți pe ăștia!

-Are dreptate, a zis Iliescu.

-N-avem de ales, a sărit ca ars Celac. Sunt profesioniști, sunt oameni de meserie!
Din acel moment am urât această expresie… 

INTRĂ ÎN SCENĂ Gelu Voican Voiculescu, "viceprim-ministruL Kalașnikov" și guru sexual

"Figura timidă pe care mi-o aminteam nu avea nimic în comun cu personajul tenebros cu barba albă, tunsă colier, care stătea întunecat și imobil în spatele lui Ion Iliescu, strângând în pumn drapelul găurit. M-a impresionat rolul pe care și l-a asumat și, pentru că apărea veșnic îmbrăcat în haine militare, i-am cumpărat în dar un stilou Parker kaki, cu desene de camuflaj.

Într-una din zile (....) m-am dus să-l vizitez. Situat în aripa dinspre bulevardul Avram Iancu, „cabinetul” celui care avea funcția de viceprim-ministru aducea mai curând cu ceea ce aveam să văd mai târziu în Poiana Brașov, la restaurantul Șura Dacilor. Îmi amintesc că am deschis ușa și am înlemnit în prag: arhitectura art-deco a clădirii dispăruse sub cergile mițoase, răspândite pe podea sau prinse de pereți, ÎN CULCUȘUL MOALE, CU MIROS DE ANIMAL, STĂTEAU TRÂNTITE 2 TINERE. Decorul, armamentul atârnat peste tot, te ducea cu gândul la un hogeac de hoți, un loc în care lotrii se adăpostesc, așteptând să vină noaptea, să meargă la furat. Cele două „revoluționare” îmi aminteau de individele care vizitau noaptea securiștii pe aeroportul Otopeni. Atmosfera de promiscuitate pe care o degaja această scenă era accentuată de mirosul greu, care persista în cameră.

Stăpânul acestui loc era Gelu. S-a apropiat și mi-a prezentat un domn cu mustăcioară, în uniformă cu grad de maior. Se numea Mugurel Florescu și era unul dintre groparii lui Ceaușescu. Gelu era și el îmbrăcat cu un pulover militar, peste care încinsese un brâu de oier, era înarmat până în dinți, dar cu un aer de bonom care nu se potrivea nici cu decorul și nici cu duduile. Îl regăseam pe adolescentul timid și visător care, din idealism, a ajuns unealta unora și a fost pus să ducă la îndeplinire treaba cea mai murdară. M-a îmbrățișat cu multă căldură și mi-a povestit aventurile sale, dar n-am reținut decât că se întorsese de curând din Libia, unde îl văzuse pe Gaddafi, care îi dăruise o sabie pentru Iliescu. M-am întrebat ce căuta Voican acolo tocmai acum când povestea cu teroriștii era proaspătă. Încerca cineva să o facă mai credibilă? Sau chiar a însoțit Voican libienii răniți în luptele din timpul revoluției?" a mai relatat Mihăescu în serialul Solid News.

IOSIF BODA: Vorbea fonfăit și cam sâsâit, se cherchelise și cuvintele erau bălmăjite 

Mihăescu este invitat să sărbătorească Ziua Națională de 1 Decembrie 1990 la Alba Iulia, împreună cu președintele Iliescu și echipa de la conducere, deplasarea urmând să se facă cu trenul regal.

"Am fost condus în vagonul restaurant, „rechiziționat” de FSN. (...) Într-un târziu, m-am trezit singur cu un personaj care părea decis să termine sticla de palincă pe care o avea în față și îmi turna și mie întruna. Eu duceam paharul la gură, mă prefăceam că beau și, pe ascuns, turnam conținutul în grătarul de la aerisire. (...) Priveam aproape fascinat la interlocutorul meu. Era un bărbat masiv, cu o față ciudată, ca o mască din cauciuc gros, care părea că nu are osatură și se scofâlcise în cute lucioase, din care răsăreau ochii mici, porcini și nasul borcănat. Vorbea fonfăit și cam sâsâit și, pentru că se cam cherchelise, cuvintele erau bălmăjite, așa că făceam eforturi să înțeleg ce spune. (...)  Omul ăsta, care mi-a ținut toată noaptea acest discurs, încercându-mă cu degetul să vadă — aici doare, aici nu doare —, era Iosif Boda. 

CADE GUVERNUL ROMAN, VINE STOLOJAN,"TOT OM AL SECURITĂȚII"

Este descrisă întâmplarea prin care Iliescu ar fi vrut să-l impună ca prim-ministru în 1991 pe Mihai Botez, omul americanilor, dar în final pune premier tot un om al fostei Securități, pe Theodor Stolojan.

"După căderea guvernului Roman, am revenit la New York. La scurt timp, am primit un telefon de la Mihai Botez care mă anunța că l-a căutat Ion Iliescu să-l cheme de urgență la București ca să-l numească prim-ministru. Botez a plecat în România și s-a întors după douăzeci și patru de ore! M-am dus la el valvârtej să aflu ce s-a întâmplat. L-am găsit în stare de șoc:

— M-a chemat ca să mâncăm sarmale în sufrageria din spatele biroului de la Cotroceni! Când am ajuns acolo, Iliescu se răzgândise! Îl face premier pe Theodor Stolojan.

După bunul meu obicei, am început să întreb în dreapta și în stânga cine este Theodor Stolojan. Am aflat că, înainte de 1989, a fost șeful serviciului Aport Valutar special din ministerul finanțelor. El ținea socoteala banilor proveniți din vânzările de armament, din emigrarea sașilor, evreilor, armenilor și a românilor cu rude bogate în Occident, intermediate de englezul Jacober, și recuperarea averilor românilor decedați fără moștenitori în străinătate. Adică el administra banii Securității. Ce ironie! Cel care ar fi trebuit să caute conturile lui Ceaușescu, era chiar administratorul lor și știa foarte bine nu numai unde sunt, dar și că sunt banii țării, e drept obținuți dintr-un comerț mai mult decât discutabil.

VIOREL HREBENIUC. "AM AUZIT DOAR UN CIUC, AM CREZUT CĂ A STRĂNUTAT CINEVA"

Ion Iliescu îl alege pe Viorel Hrebenciuc drept șef al campaniei sale electorale pentru alegerile prezidențiale din 1992, iar Mihăescu este solicitat să-și spună părerea.

Am depistat civilul de care îmi vorbise Iliescu și, îndreptându-mă spre locul rămas liber lângă el, mi-am dat seama că are o figură cunoscută. Mi-am amintit că-l mai văzusem la ușa lui Iliescu. M-a izbit zâmbetul de pe fața lui roz.  (....) Avea ochii și sprâncenele decolorate și, fiind așa spelb, îmi amintea de un animal marin. Cred că Mihai Bujor mi-a spus că personajul este prefect sau ceva important în județul Bacău.

(...) Ce personaj! Un om de o versatilitate incredibilă, ca un creion cu mai multe mine colorate: apeși pe butonul verde și, pac!, iese mina verde, apeși pe cel roșu și iese cea roșie, și tot așa.

După ceremonia oficială, am fost invitați la masă undeva la o popotă și abia când ne-am aflat pe drumul de întoarcere spre Constanța am avut un moment între patru ochi cu Iliescu și am apucat să-i spun că mi-a plăcut grozav „civilul” lui.

-Domnule Președinte, ăsta-i omul! Unde l-ați găsit? Și, mai ales, spuneți-mi cum îl cheamă, că în avionul ăla militar era o gălăgie infernală și n-am auzit decât un Ciuc!
M-am gândit că poate a strănutat…

-Îl cheamă Viorel Hrebenciuc, mi-a răspuns Iliescu.
N-am nici o îndoială că, la ora aceea, Hrebenciuc fusese acceptat de baronii partidului și de servicii, dar pot să spun că și eu am fost consultat înainte de numirea sa în fruntea staffului de campanie și am devenit unul dintre martorii lansării acestui „star” al politicii naționale.
(…)

Iliescu a câștigat detașat alegerile din septembrie 1992 și a tras și partidul după el, chiar dacă rezultatul a fost sub așteptări. Mulți dintre cei care se adunau să-și dea cu părerea în Vila Dante au fost numiți consilieri la Cotroceni. După bunul meu obicei, am fost curios să aflu de unde venea fiecare și n-am fost surprins să constat că toți aveau un numitor comun: proveneau din structurile ceaușiste de propagandă și deci aveau, mai pe față, mai în ascuns, tangențe cu Securitatea. Boda, Secăreș și Pasti veneau de la Academia „Ștefan Gheorghiu”, Opaschi de la Direcția pentru Culte, Ion Talpeș fusese cartograful lui Ilie Ceaușescu, Traian Chebeleu provenea din diplomație, Ion Mircea Pașcu și Mișu Negrițoiu călătoriseră pe vremea lui Ceaușescu în Statele Unite, cu diverse misiuni.

Toți erau „agățați” și aveau legături cu forțele oculte care conduceau țara. Cu asta erau la curent și americanii care, nu o dată, m-au întrebat cine conduce, de fapt, România? În orice caz, atunci când i-am atras atenția lui Iliescu de prezența atâtor „foști” în jurul său, mi-a spus: „Învață să-ți stăpânești resentimentele, măi băiatule!”

Fostul apropiat al lui Ion Iliescu mai relatează și alte episoade spumoase despre personajele politice ale anilor 90: Corina Crețu, Radu Dimofte, Ion Țiriac, Cristian Burci, Vladimir Cohn, Eric Barta, Sorin Avramescu și alții. Citește integral pe SOLID NEWS.