Guvernarea Năstase: România vândută la kilogram. Cum au apărut baronii și „băieții deștepți”

Primii pași către NATO și Uniunea Europeană, care fuseseră făcuți în timpul guvernării lui Radu Vasile, devin acum sprinturi. La capitolele impresie artistică și reforme economice, România trebuia să facă frumos. Năstase înțelege repede acest lucru și poftește străinii să investească în țara noastră.

Adrian Năstase: „Capitalișii de carton, primii mari investitori dovediseră că sunt incapabili să gestioneze dincolo de o întreprindere de familie și era nevoie de intrarea în structuri ale globalizării, investiții străine, dar nu numai”. (documentar Recorder)

Iar intrarea în logica globalizării a însemnat atunci vânzarea României la bucată. În noiembrie 2001, are loc privatizarea SIDEX Galați. O companie înregistrată în Antilele Olandeze, membră a grupului indiano-britanic LNM, preia 91,6% din acțiunile combinatului. Prețul a fost stabilit atunci la 70 de milioane de dolari. În realitate, în vistieria statului român nu ar mai fi ajuns toți banii, scria presa ultimilor ani.

Adrian Năstase: „Cred că este foarte important să subliniem că nu este vorba de o operațiune de vânzare de acțiuni, contractul de astăzi este, în primul rând, un contract de parteneriat cu un investitor serios. Practic, Sidexul pierdea un milion de dolari pe zi, care reprezentau salariile neplătite. sigur că puteam să continuăm în felul ăsta, dar UE a spus: bă, copii, asta e subvenție, nu? Noi nu putem fi de acord cu așa ceva.”

Imediat după vânzarea Sidex, în 2004, se parafează și privatizarea Petrom. La Palatul Victoria, Adrian Năstase își pune semnătura pe cel mai important contract de privatizare pe care România avea să-l facă vreodată. Astfel, grupul austriac OMV ia în primire 51,01% din capitalul Petrom în urma unei tranzacții de 350 de milioane de dolari.

Adrian Năstase: „Mă bucur că privatizarea Petrom nu este doar o operațiune comună de vânzare a unor asseturi ale statului.”

Tranzacția a generat multă vreme controverse. Ovidiu Tender, multimilionarul Frank Timiș și gigantul american în domeniul petrolier, HalliBurton, ar fi vrut atunci să ofere 1,5 miliarde de dolari pentru acțiuni la Petrom. Dar au fost descalificați din cursa pentru privatizare.

Ovidiu Tender: „Semne de întrebare e firesc să se nască, având în vedere că vinzi un capital de 10 miliarde de dolari cu 350 de milioane de dolari.”

Au urmat apoi și alte vânzări cu cântec. ALRO, Republica, RAFO, Rodipet - toate au făcut parte din planul de privatizare accelerată al guvernului Năstase. Tot atunci au apărut și băieţii deştepţi din energie, dar și baronii locali.

Marius Tucă, jurnalist: „De ce aveți acest renume? pentru că nu întâmplător mulți spun baroni locali și încep cu Mischie. spuneți-ne care este explicația, sincer?”

Nicolae Mischie: „Explicația este clară: pentru că, în județul Gorj, eu mi-am identificat activitatea mea cu activitatea întregului județ. Deci a întregii populații.”

Mircea Dinescu: „Da, nu mișcă nimic fără domnul Mischie!

Nicolae Mischie: „Matale nu o lua tot pe placa veche. asta nu înseamnă că dacă ești autoritar, nu mișcă nimeni.”

Baronii stăpâneau județele României și asigurau voturile pentru partid. Palida opoziție mai îndrăznea uneori să dezvăluie corupția care cuprinsese toate instituțiile din subordinea premierului Năstase. O corupție care era din ce în ce mai greu de ascuns.

Adrian Năstase: „Cineva, la un moment dat, voia să vină să-mi numere găinile. I-am sugerat ca mai bine să vină să-mi numere ouăle. Formula Năstase - patru case, că de atunci au început toate lucrurile acestea. E adevărat că am avut patru case, dar nu în același timp, practic nu au fost descoperite mari fraude sau chestiuni importante. Au fost descoperite chestiuni legate de termopanele pe care eu, eventual, le-am primit cadou, afișe electorale sau căciulițe electorale.”

Victor Ponta: „Eu am fost șeful corpului de control al primului ministru. în 2001-2004, nu prea știa nimeni ce înseamnă criterii de integritate, transparency. Erau toți cu firme, cu contracte, cu unchi, cu veri, cu… A fost declarația aia a lui Mitrea, pe care l-au cercetat apoi că nu știu ce firmă a reparat casa mamei lui. Și Mitrea, pe bună dreptate, a zis: domne, pe vremea aia, nu că nu considera nimeni ceva ilegal să-ți repare o firmă casa, dar toate firmele voiau să repare casa mamei lui Mitrea.”  

Aflat în vârful acestui sistem, Adrian Năstase începea să aibă probleme în Europa, acolo unde se angajase să ducă România.

Liviu Avram, jurnalist: „Adrian Năstase a încercat să împace o capră și o varză care sunt cam ireconciliabile. Pe plan extern să dea bine, să arate bine, că avem legislație, că avem justiție, instituții care funcționează. justiție independentă.”

La presiunile Uniunii Europene, Năstase înființează Parchetul Național Anticorupție, PNA-ul care a devenit, între timp, DNA-ul de astăzi. Nici așa însă nu reușește să prindă valul integrării din 2004. Oficialii UE nu au ignorat faptul că, la vârful instituțiilor cheie, ajung tot oamenii controlați de Năstase.

Liviu Avram, jurnalist: „Da, ei chiar au crezut că pot să-i păcălească. Asta a făcut Năstase. El a încercat să ofere un pospai de societate normală la cap, dar în fapt a cariat-o cât a putut de mult pe dedesubt prin manevre pe care le făcea la interior.”

Ioan Amarie, șeful PNA (2002-2005): „Nu putem, în acest moment, să ne ocupăm de corupția de mijloc și de marea corupție, pentru că deja capacitatea de acțiune a acestei instituții este depășită.”  

Adrian Năstase: „Era o instituție la început și nu cred că trebuia să ne așteptăm la rezultate extraordinare.”

La sfârșitul mandatului, în 2004, Adrian Năstase avea imaginea liderului atotputernic, în fața căruia toată lumea trebuia să se supună. Convins că pe drumul spre Cotroceni nu întâlnește obstacole, premierul a continuat să prezinte cifre care-l favorizau. Mandatul său nu a însemnat doar corupție, ci și creştere economică. Rata inflaţiei scăzuse, în cei 4 ani de guvernare PSD, de la 40% până la sub 10%, iar salariile crescuseră. Doar că în cursa pentru fotoliul de președinte al țării l-a găsit pe Traian Băsescu. Mai puțin arogant, mai din popor și cu un mesaj mult mai ușor de ajuns la toți oamenii.

Traian Băsescu: „Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi foști comuniști. Între Adrian Năstase și Băsescu.”

Adrian Năstase: „Se plimbă prin țară iepurașul Traian și strigă: unde e ursul să-i mănânc urechile? O să-l iau eu de urechi pe iepurașul ăsta și o să dau cu el de pământ de n-o să se vadă.”

La urnele de votare însă, poporul l-a scos din joc pe Năstase. Și a fost începutul sfârșitului politic pentru el. Până în 2006 a fost șeful Camerei Deputaților, apoi, în anii ce au urmat, ieșirile sale publice s-au derulat mai mult pe la parchete și instanțe de judecată. Năstase a fost anchetat în 4 dosare penale cu prejudicii de milioane de euro. Iar în vara lui 2012, cel care fusese cel mai puternic om din România, a primit doi ani de închisoare în procesul “Trofeul Calității”.

Nu a suportat însă gândul că va rămâne în memoria colectivă drept primul premier post-decembrist condamnat la închisoare cu executare. Și în ziua în care polițiștii s-au dus să-l ridice și să-l ducă la penitenciar, Năstase a încercat să se sinucidă cu o armă de foc. Dar salvarea s-a făcut cu stil. Rana de la gât a fost pansată cu un fular de câteva sute de euro.

Adrian Năstase: „Adrian Năstase. dar știați că sunt arrogant, adică clar.”