Dan Vasile Mihale: Tributul uriaș plătit de România pentru aderarea la UE și NATO
Parcursul României de aderare la euroatlantism a fost lung și anevoios. Pentru ficare vot, România a cedat o bucată mare din tortul economiei românești. România nu a fost primită în UE și NATO doar pentru ochii ei frumoși sau datorită providențialei poziționări geostrategice. Cei care ne-au dat votul lor au vrut ceva la schimb, și nu puțin. În unele cazuri, din cauza slăbiciunii guvernărilor care s-au succedat la putere, birul a fost mare.
În ceea ce privește aderarea la NATO, lucrurile stau un pic altfel. Aici chiar a contat poziția geostrategică, dar și recâștigarea încrederii Statelor Unite. Desigur, au mai contat și alte lucruri, dar astea vin la pachet când vrei să faci parte din cea mai mare familie militară a lumii.
Revenind la costurile aderării la UE, aici sunt multe de spus. Zeci de coloși industriali au fost dați aproape pe nimic investitorilor din țările care aveau să ne ofere votul lor pentru UE. Legenda spune că numai 10% din fierul vechi de pe platforma Sidex valora mai mult decât a obținut statul român pe combinat. Și nu este singurul caz de acest gen. Au fost zeci de astfel de cazuri. Am cedat, rând pe rând, aproape toate domeniile strategice, inclusiv sectorul bancar. Așa au apărut multinaționalele arătate cu degetul de actualii politicieni.
Faptul că se readuce în atenția opiniei publice rapacitatea multinaționalelor nu este un lucru rău. Poate fi o schimbare de paradigmă geopolitică, așa cum remarca și consultantul politic Cozmin Gușă. Modul în care se face poate fi însă periculos. Când o spune Tudose, te pune pe gânduri. Noul locatar de la Palatul Victoria se bucură încă de un cec în alb, pentru că nu avut timp să arate ce poate ca premier, ci doar ca om politic când s-a luat la trântă cu Dragnea. Când o spune însă Șerban Nicolae, te lasă rece.
Este evident că multinaționalele nu au jucat corect în relația cu statul român și au profitat de orice chichiță legislativă pentru a externaliza profitul, dar asta fac în toate țările în care statul lasă garda jos. Statul este vinovat că multinaționalele au profitat. Stigmatizarea corporaților este însă periculoasă. Acestea aduc bani țării și creează locuri de muncă. În relația cu multinaționalele trebuie jucat inteligent. Acestea nu trebuie lăsate să-și facă mendrele și trebuie să știe că în România singurul stăpân este statul de drept.
Nu este rău că Tudose a lansat această paradigmă, dar ce facem cu restul? A înghițit programul tripletei Dragnea-Vîlcov-Vasilescu, deși, sunt convins, că este conștient de repercursiuni. Programul de guvernare PSD-ALDE este gripat și poate să contamineze întrega economie. Tot ce a ieșit în spațiul public din amintitul program lasă loc la multe interpretări. Tudose nu trebuie să se scuture numai de Dragnea, ci și de programul său de guvernare, de care liderul suprem ține cu dinții, pentru că altfel ar pierde puterea.
Cu acestă ocazie, îi lansez premierului și o provocare. Iată cum sună: Va vota PSD moțiunea PNL împotriva guvernului PSD-ALDE, așa cum a votat, în urmă cu două luni, moțiunea împotriva propriului său guvern?