Cum se ÎNȚELEGEAU securiștii lui CEAUȘESCU, pentru ca MESAJUL să rămână SECRET
În perioada comunistă, orice informaţie care se transmitea între instituţii era codificată. Fiecare unitate a Ministerului de Interne, fiecare penitenciar, sau birou primise un indicativ, de regulă un substantiv comun. De asemenea, fiecare funcţie importantă avea o cifră, scrie Adevarul.
Iniţial, o astfel de listă a fost întocmită în anul 1970, dar cum ulterior a luat fiinţă Ministerul de Interne, ea a fost modificată. Un document strict secret, de importanţă deosebită, emis în 1974 de Comandamentul pentru tehnică operativă şi transmisiuni - Unitatea Specială R, se află în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Conform notei – raport, el a fost emis pentru acoperirea denumirilor reale ale unităţilor şi ale funcţiilor, pe timpul acţiunilor operative, cât şi pentru acoperirea funcţiei celui care semnează comunicare ce se transmitea la vedere sau codificat prin radio, telefon sau telex. Spre exemplu, se arată în ordin, „dacă Inspectoratul Judeţean Alba al Ministerului de Interne are de transmis un mesaj prin radio, în fonie, la Inspectoratul Judeţean Suceava face apelul folosindu-se de indicativele din tabel: „Alo, Rafala, te cheamă Şlepul“. Apelul se face prelungit, prin repetarea ambelor indicative. După stabilirea legăturii se comunică mesajul şi funcţia codificată a semnatarului, respectiv „820“, care, conform tabelului, înseamnă „şef al inspectoratului“.
Mai multe pe Adevarul