Cum a încercat Tăriceanu să scape de urmărirea penală

El a declarat luni, in plenul Senatului, inainte de votul privind cererea DNA de urmarire penala a sa, ca procurorii au facut un spectacol mediatic din dosarul sau. 

Tariceanu s-a plans ca Parchetul nu i-a cerut niciun punct de vedere sau explicatii in faza premergatoare efectuarii actelor de urmarire penala. Liderul Senatului a acuzat astfel o actiune mediatica si faptul ca nu s-a respectat  prezumtia de nevinovatie in cazul sau.

Tăriceanu a spus ca senatorii trebuie să intreprindă „o dubla evaluare”: „daca acuzatiile sunt clare, precise si daca ancheta penala nu urmareste scopuri de natura politica”.

Mai mult, în calitate de senator, am inițiat un proiect de lege adoptat de Parlament prin care s-a reglementat declasificarea protocoalelor de cooperare între autoritățile din justiție și serviciile de informații, precum și eliminarea efectelor generate prin încălcarea articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

De asemenea, în calitate de senator și lider al unuia dintre cele două partide care asigură majoritatea parlamentară, am susținut împreună cu întreg grupul politic din care fac parte, introducerea în legile de organizare a justiției a principiului răspunderii magistraților pentru erorile judiciare și transferul competenței de investigare a magistraților de la DNA la o secție distinctă a Parchetului General.

Toate aceste elemente au fost percepute negativ de DNA, inclusiv prin poziții publice critice la adresa Parlamentului, aspect sancționat, de altfel, chiar prin decizii ale Curții Constituționale (Deciziile nr. 63 și 611/2017)

Un alt aspect este cel al declanșării, în calitatea mea de Președinte al Senatului, a unor acțiuni de constatare a conflictului juridic de natură constituțională între Ministerul Public și Parlament, soluționate de Curtea Constituțională prin câștig de cauză dat Parlamentului și constatarea conduitei culpabile a Ministerului Public^[1].

Așadar, pozițiile antagonice pe care le-am avut cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt de notorietate și s-au materializat prin acțiuni concrete ce țin de natura exercitării mandatului de membru al Senatului.

De asemenea, este bine cunoscut că același Parchet a realizat o altă anchetă la adresa mea și a dispus trimiterea mea în judecată pentru săvârșirea de fapte penale, în Dosarul penal nr. 2553/1/2016. Acele acuzații au fost ulterior respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a constatat că faptele nu există și a dispus achitarea. Hotărârea reprezintă un verdict judiciar definitiv pronunțat de o curte independentă și conturează netemeinicia acuzațiilor aduse la adresa mea de către DNA.

 În concluzie, raportat la criteriul analizat și ținând cont de activitatea mea politică, de precedentul altor acuzații demonstrate până la acest moment de instanțele de judecată ca nefondate și de momentul operativ al dosarului, veți constata că există elemente concrete care să indice existența unui caz de răzbunare politică.

 Referitor la criteriul nr. 2, investigația penală nu este construită ca prin ea însăși să fie de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție

În faza preliminară a cercetării penale, Parchetul nu mi-a solicitat nici o relație, nu m-a audiat și nu a consemnat punctul meu de vedere, fie și în faza actelor premergătoare. Însă de îndată ce a transmis sesizarea la Senat, Parchetul, prin mecanisme de scurgere în presă a datelor din dosar, a derulat o acțiune mediatică de afectare a imaginii mele publice.

 Este de notorietate faptul că în România, aducerea unei acuzații publice a devenit o modalitate de încălcare a prezumției de nevinovăție prin practicile de comunicare enumerate mai sus.

În acest sens, pentru înțelegerea contextului în care se face analiza acestui criteriu privind imunitatea parlamentarilor, aplicabil și în cazul meu, trebuie să fac trimitere la unele situații concrete care fundamentează practica acuzării și, totodată, la consecințelor acesteia asupra titularilor funcțiilor publice, respectiv:

Cazul judecătorului Curții Constituționale a României, Toni Greblă, care a fost pus sub acuzare și reținut preventiv, care a demisionat din funcție în urma acuzațiilor și a fost achitat de instanța de fond;

Cazul fostului Prim-ministru Victor Viorel Ponta, care demisionând din funcție a condus la schimbarea Guvernului și care a fost ulterior achitat de instanța de fond;

Cazul fostului Președinte al Autorității de Supraveghere Financiară, Dan Rușanu, care a fost pus sub acuzare, arestat și achitat definitiv de instanța de judecată;

Cazul fostului Procuror General al României, Tiberiu Nițu, care a demisionat în urma punerii sub acuzare, Parchetul renunțând ulterior la acuzații definitiv;

Cazul fostului ministru al apărării, Teodor Atanasiu, care a fost pus sub acuzare și a demisionat, Parchetul renunțând ulterior la acuzații definitiv;

Cazul foștilor judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, dintre care un președinte de secție, puși sub acuzare, trimiși în judecată, suspendați din funcție 4 ani (pentru că au refuzat să demisioneze), achitați ulterior definitiv de instanța de judecată.

Cazul meu în care am fost pus sub acuzare și achitat ulterior definitiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În faza premergătoare de cercetare penală, Parchetul a recurs la utilizarea unor presupuse acuzații făcute la adresa mea într-un alt dosar, în care eu nu sunt de fapt menționat. Mai mult, aceste acuzații au fost făcute fără să fiu audiat în prealabil. Astfel, este evident că în faza premergătoare nu s-a aplicat principiul audiat et altera pars și nici cel al prezumției de nevinovăție,elemente esențiale ale unei proceduri judiciare echitabile.

În concluzie, raportat la aspectele de mai sus de la primul criteriu, se constată că sesizarea Parchetului are lacune în privința credibilității demersului.

Referitor la criteriul nr. 3, cererea de urmărire penală adoptată de Senat nu înfrânge garanțiile de independență ale senatorului față de celelalte puteri ale statului, ori în raport cu majoritatea  parlamentară

Parchetul și anumite forțe politice au creat o legătură directă, în campaniile de presă derulate, între situația juridică a unor membri ai Parlamentului și activitatea de adoptare în mod independent și suveran a legilor justiției. Astfel, se încearcă prin deschiderea acestui dosar atât discreditarea mea politică și civică, cât și afectarea gravă a credibilității și legitimității Parlamentului, în încercările sale de corectare a legislației pentru garantarea independenței instanțelor față de parchete și de serviciile de informații, și conferirea garanțiilor stabilite prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

 Reținem astfel declarația Procurorului General al României în care sunt menționați “Penali de rang înalt care încearcă să scape de dosare”, cunoscutele declarații ale Președintelui României ori ale fostului Procuror Șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura-Codruța Kovesi.

Astfel, după ce anterior instanța supremă a constatat că acuzațiile ce mi s-au adus erau nefondate, Parchetul a simțit nevoia să-mi deschidă un nou dosar, ceea ce mi-a afectat statutul de independență ca senator față de celelalte puteri ale statului. Pentru mine este evident că deschiderea unei noi proceduri de urmărire penală afectează și credibilitatea forului legislativ în ansamblul său. În consecință, se poate argumenta cu ușurință că nici măcar cel de-al treilea criteriu menționat nu a fost aplicat și îndeplinit.

La data de 27 noiembrie 2018, la invitația Comisiei, m-am prezentat pentru a da lămuriri. În sinteză, am negat acuzațiile exprimându-mi punctul de vedere cu privire la situația concretă. Am precizat că pe întreaga durată a mandatului meu de prim-ministru, nu s-au făcut plăți pe baza Hotărârilor de Guvern emise. Acestea stabileau doar situația de legalitate a demersului ulterior notificării legale a autorităților române cu privire la încălcarea drepturilor de autor. În cursul audierii nu am invocat imunitatea, ci am lăsat la latitudinea Comisiei analiza sesizării și aplicarea unor recomandări pe baza criteriilor obiective referitoare la sesizare.

În aceste condiții, se pot evidenția  următoarele poziții de principiu:

Comisia nu va recurge la stabilirea veridicității acuzării sau a temeiniciei apărărilor făcute, dat fiind că nu are competență de judecată, însă va lua act de faptul că: 

Acuzația este incompletă: se bazează pe pagini anonimizate, clasificate, netraduse, neopisate, urmărind să facă studierea celor 73 de volume imposibilă în vederea exercitării dreptului la apărare și nu precizează sau denaturează următoarele elemente de fapt, absolut necesare pentru conturarea faptei de natură penală:

Nu este identificată fapta de luare de mită într-una dintre formele pretinderii, promisiunii sau înțelegerii, fiecare dintre acestea fiind menționate de către procuror în referat.

Nu este identificată persoana de la care aș fi primit mita.

Se vorbește de „consultanța politică de care a beneficiat Călin Popescu-Tăriceanu”, când în fapt aceasta a fost prestată către Partidul Național Liberal – PNL  (sens în care există un contract între PNL și Multimedia Political Communication SRL – societatea lui Dan Andronic, precum și declarații de martori).

Niciunul dintre martorii audiați în dosar nu spune despre mine că aș fi pretins vreun folos.

Nu este identificată atribuția concretă pentru care aș fi primit/pretins mita.

Acuzația conține date false: se afirmă că unele persoane au fost trimise în judecată alături de mine în fața ÎCCJ, într-un dosar având ca obiect obținerea în mod ilegal a unei suprafețe de teren, ceea ce este complet fals. După cum se poate observa, dosarul la care se face referire este pe rolul Curții de Apel Brașov, iar eu nu sunt inculpat în acest dosar.

Datele false de mai sus stau la baza unor acte de urmărire penală - de exemplu, Ordonanța din 29.09.2017 prin care DNA a dispus efectuarea unei comisii rogatorii de către autoritățile judiciare din Israel.

Acuzația contrazice autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești, prin care Partidul Național Liberal – PNL a fost obligat la plata sumelor identificate în sesizare ca fiind mită (!?), la cererea firmei de consultanță politică Multimedia Political Communication SRL, fapt ce poate fi cu ușurință identificat pe portalul instanțelor de judecată, de exemplu, Dosarul nr. 19526/3/2009.

Faptul că nu am invocat regimul imunității nu este de natură a descărca Comisia de obligația de a se pronunța prin raportul său cu privire la  incidența protecției constituționale prevăzute în art. 109 alin.(2) din legea fundamentală, dat fiind că această protecție este o garanție dată legislativului prin protecția membrilor Guvernului și nu un atribut personal al persoanei fizice a senatorilor, la fel cum independența judecătorilor este o garanție dată justiției.

Urmează ca fiecare grup parlamentar să dezbată solicitarea DNA privind începerea urmăririi penale în cazul președintelui Senatului.

La finalul dezbaterilor, senatorii vor vota ridicarea imunității lui Călin Popescu Tăriceanu.

Biroul permanent al Senatului a decis, luni, să transmită la votul plenului raportul Comisiei juridice asupra cererii DNA de începere a urmăririi penale în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu.

Comisia Juridică a Senatului a decis miercurea trecută să recomande senatorilor ridicarea imunităţii lui Călin Popescu Tăriceanu, acuzat de DNA că a primit mită, indirect, 800.000 de dolari.

DNA a solicitat Senatului încuviinţarea începerii urmăririi penale pe numele lui Călin Popescu Tăriceanu. Procurorii au anunţat că preşedintele Senatului este acuzat că ar fi primit aproape 800.000 de dolari de la reprezentanţii unei companii austriece pentru a încheia mai multe acte adiţionale la un contract comercial, banii fiind folosiţi pentru campania electorală.