Poveste adevărată: "Soţul meu vrea perversiuni". Mă rog la Dumnezeu
Nici când m-am măritat, nici înainte nu m-a pregătit nimeni acasă sau la şcoală pentru ce a urmat. Nu ştiam că unii bărbaţi au astfel de porniri şi nevoi, şi nici că voi nimeri unul care să mă supună la asemenea perversiuni. După numai un an de căsnicie am ajuns să aştept nopţile cu spaimă şi să mă rog ca mariajul meu să se sfârşească pentru că am impresia că nimic nu-l va aduce pe soţul meu pe calea cea dreaptă.
Am fost domnişoară când l-am cunoscut pe Ionuţ. Fusesem colegi la un loc de muncă la care eu am făcut o perioadă de stagiu în timpul facultăţii şi am păstrat legătura şi după aceea. La început părea că suntem foarte diferiţi şi nu mi-a trecut prin cap că o să fim iubiţi. După câteva luni ne-am apropiat neaşteptat şi am început să ieşim împreună. Am descoperit un Ionuţ foarte drăguţ, tandru şi serios, diferit de poza pe care o afişa la serviciu, unde părea mai şmecheraş.
Mi-a spus din start că apreciază dorinţa mea de a rămâne neprihănită până la căsătorie, şi că oricărui bărbat i-ar conveni să-şi ia o nevastă pură. Aşa că pe durata prieteniei noastre nici nu s-a pus problema de mai mult de nişte săruturi pasionale şi mângâieri erotice. Cinstit mi-a fost greu şi mie să rezist, pentru că ştia să mă aducă de multe ori pe punctul de a ceda ispitei. Îmi plăceau mângâierile lui, iar când ne atingeam buzele simţeam că mă curentează în cele mai adânci zone ale fiinţei mele.
Duhovnicul meu m-a încurajat şi m-a spijinit să rezist şi am ajuns şi la nuntă. După aproape un an de curte şi prietenie, am făcut o nuntă frumoasă, cu rude şi prieteni, în orăşelul de unde venea el şi unde părinţii lui sunt destul de înstăriţi. Familia lui m-a primit cu braţele deschise de prima dată şi nici acum nu am a mă plânge de vreun neajuns de la ei.
Toate bune şi frumoase, în noaptea nunţii Ionuţ aproape că nu s-a atins de mine, deşi eram pregătită sufleteşte şi un pic chiar îmi doream să se întâmple o dată, ca să văd ce am pierdut până la 25 de ani. Dar era prea obosit după nuntă şi am lăsat-o pe a doua noapte. Care nu a fost exact ce mă gândeam eu, dar şi mama şi duhovnicul mi-au spus că la început va fi rău. Ionuţ era foarte dornic şi chiar dacă s-a străduit să mă facă şi pe mine să simt ce simţea el nu a reuşit, poate pentru că eram prea stresată de ce avea să se întâmple. Aşa că s-a bucurat doar el de câteva ori. Mai multe pe eva.ro.