Heroină, femei ușoare și moarte subită. Beizadelele din Bucureștiul interbelic - Ionel Ghica
Avem tendința să credem că stilul de viață sub imperiul viciilor și al nepăsării date de poziția socială și avere aparține timpurilor noastre și că în trecut lumea era obligatoriu „mai bună”. Lucrurile nu stau însă chiar așa. În Bucureștiul interbelic, de exemplu, unul dintre cele mai spectaculoase evenimente a fost moartea aviatorului Ionel Ghica, un gigolo aventurier cu fițe de Howard Hughes. Nu lipsesc din poveste nici familia sus-pusă, care putea face aproape orice, nici tentativele de mușamalizare a cazului cu ordine de la cel mai înalt nivel și, pentru un strop de culoare, omagiile și compasiunea exprimate de însuși Nicolae Iorga.
Marți, 31 mai 1932, în presa bucureșteană apărea un titlu care i-a scurtcircuitat pe cititori: „MOARTEA AVIATORULUI IONEL GHICA. SE CREDE CĂ S-A INTOXICAT CU EROINĂ (heroină – N.R.).”
"Gardianul de pe stradă Radu de la Afumaţi — acolo unde Ghica a căzut în nesimţire — a dat următoarele detalii autorităţilor: pe la orele 5.30, un automobil deschis s’a oprit în colţul străzei. Ce s’a petrecut în automobil, — se bănueşte. Un domn [(probabil d. Dinu Toporan) a scos din maşină pe Ionel Ghica. L’a aşezat pe trotuar şi a început să-l frecţioneze. Un adevărat masaj. Ionel Ghica căzuse în stare de inconştienţă, închisese ochii, — din gură se prelingea în fâşii albe, spuma moruţei... In acel moment s’a făcut apel la gardian... Ionel Ghica a rămas în stradă sub privegherea gardianului (...)", scrie Lupta din iunie 1932.
CINE ERAU PERSONAJELE: IONEL GHICA - O BEIZADEA AVENTURIERĂ, DINU TOPORAN - DEALER, PROBABIL PROXENET, GABI MOGÂLEA - VEDETĂ A LUMII MONDENE/SOCIALITE
Jurnaliștii vorbeau despre „teribila degringoladă a unora”, sugerând că principalii vinovați ar fi binevoitorii care i-au hrănit viciile tânărului aviator. De fapt, Ionel Ghica intrase în spitala morții de mai multă vreme; atât aventurile sale aeriene, cât și cele terestre, la volanul mașinilor de curse, fiind tot atâta provocări la adresa morții. Când a simți că are nevoie în permanență de explozia de adrenalina de la manșă sau volan, în viața sa au intrat "COCO" - cocaina, EROINA – heroina, petrecerile interminabile și aventurile amoroase pe bandă rulantă.
Unul dintre articolele care anunțau moartea aviatorului Ionel Ghica (sursă captură: Istorie și civilizatie)
STILUL DE VIAȚĂ AL "GENERAȚIEI PIERDUTE" A MARELUI GATSBY FĂCEA RAVAGII ÎN BUCUREȘTI
Extras din Oglida Lunii, 1932, (sursă: Digiteca Arcanum)
Anchetatorii l-au și descris pe tânărul Ghica drept "un înfrânt al criminalei pasiuni a beției reci”, după cum relatează comisarul de poliție și doctor în istorie Florin Șinca, în lucrarea sa „Istoria Poliției Capitalei”. „Întors cu strălucitoare glorie dintr-un raid aeronautic superb a căzut totuși a doua zi chiar în același mediu din care abia evadase. S-a întors la abuzul de chefuri, cocaină, eroină.”
Fiind de o vorba de un reprezentant de frunte al aristocrației românești, o parte a presei a pus tragediei pe seama anturajului și a unor oameni precum „mondenul” Dinu Topoanu sau dealerul Ion Chițu. Același cerc vicios este considerat responsabil și pentru o altă moarte celebră în epocă, cea a divei Gabi Mogâlea, survenită cu puțin timp înainte.
"E vorba de sinuciderea frumoasei craiovence Baby Mogălea, survenită la hotel „Athenee Palace” după o noapte în care sinucigaşa a prizat praf alb în compania unor prieteni a căror nume, lucru semnificativ şi reţinut de autorităţi, e întâlnit astăzi în afacerea Ionel Ghica... Cazul Baby Mogâlea, cu toată râvna unora de a înăbuşi afacerea, a provocat în aceea vreme un enorm (...). Primul procuror de pe acea vreme a făcut să defileze pe la cabinetul său întreaga lume a celor cari întreţineau focul sacru al beţiilor cu stupefiante" scria presa vremii.
În urma lui Ionel Ghica a rămas un mormânt în paragină, în zona Răcari, performanța celui mai lung zbor solitar la acea vreme (București-Saigon, 20,068 km în cinci zile și jumătate -67,30 ore de zbor efectiv) și un destin perfect descris de replica asociată, câteva decenii mai târziu, cu moartea lui James Dean: „trăiește repede, mori tânăr”.