Actorul George Motoi a murit

Sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului George Motoi va fi depus joi, 5 martie, la capela Cimitirului Sfânta Vineri, urmând ca înmormântarea să aibă loc vineri, informează HotNews.ro.

Într-un comunicat al Teatrului Naţional Bucureşti, remis Hotnews.ro, colegii de scenă îşi exprimă regretul pentru moartea actorului.

"Teatrul Național București anunță cu tristețe despărțirea de GEORGE MOTOI, unul dintre cei mai apreciaţi actori ai teatrului şi filmului românesc.
Cunoscut deopotrivă pentru rolurile interpretate la radio şi televiziune, George Motoi a montat cu succes numeroase texte dramatice în calitate de regizor. A scris despre scenă, a pregătit, ca profesor şi decan, tineri pentru cariera de actor şi a condus Teatrul „Maria Filotti” din Brăila între anii 1991 şi 1995.
Cu studii, între 1954 şi 1958, făcute la clasa Irinei Răchiţeanu, alt nume prestigios al Naţionalului bucureştean, George Motoi va juca pe această scenă abia după ce devine un nume consacrat. A debutat în „Poveste de iubire” de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, la Piatra Neamţ, unde promoţia lui a pus bazele unui nou teatru. A jucat apoi pe scenele Teatrului din Bacău şi la Naţionalul din Cluj, unde, sub îndrumarea regizorală a lui Vlad Mugur face din Caligula lui Camus un rol de referinţă, ce-l propulsează printre actorii de prim rang ai teatrului românesc. Se deschide în urma acestui succes un drum nou, pe care-l începe la Naţionalul bucureştean, la invitaţia maestrului Radu Beligan. Din 1970 a putut fi admirat în piese importante ale dramaturgiei româneşti şi universale, peste 30 de roluri vreme de peste patru decenii, sub îndrumarea unor regizori marcanţi. Între creaţiile mai importante realizate pe această scenă amintim: Herault de Sechelles - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974,  Clarence - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976, Turgheniev -„Elegie" de P. Pavlovski, regia Mihai Berechet, 1978, Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982, Alexandru Lăpuşneanu - „Despot Vodă" de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez-Doroşenco şi Dale Harding - „Zbor deasupra unui cuib de cuci" de Dale Wasserman, regia Horea Popescu (1983), Seterino - „Numele trandafirului" după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998, Bănescu - „Generaţia de sacrificiu" de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1999, Duncan - „Macbett" de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonţ, 2000, Eminescu - „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit", adaptare şi regie proprie, 2002,  Ştefan - „Noiembrie" de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003 până la ultimul rol, Raffaelo, din piesa lui Eduardo De Filippo, „Sâmbătă, duminică, luni" în regia lui Dinu Cernescu,  piesă pe care-a jucat-o din 2006 până în 2013.
Întregul colectiv al Teatrului Național îl regretă și este alături de familia îndoliată.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! "

George Motoi a murit. Apropiatii au declarat, pentru "ring", ca George Motoi se lupta cu o boala necrutatoare de multi ani, insa si-a dori discretie in legatura cu suferinta sa.

In urma cu un an si jumatate, George Motoi a starnit valva dupa ce i-a cerut Iulianei Marciuc sa amenajeze un mormant in studioul unde urma sa fie intervievat.

George Motoi a fost casatorit 23 de ani cu actrita Cezara Dafinescu, iar dupa ce ea i-a cerut sa divorteze, el a luat-o de sotie pe Giliola, tot actrita.

George Motoi se naste la 22 ianuarie 1936 . Este un actor roman si scena teatrului romanesc a fost patria sa , insa s-a nascut in localitatea Arman judetul Caliacra , unde trebuie sa reamintim ca la acea data cele doua judete Durostor si Caliacra faceau parte din vestitul Cadrilater romanesc– numele venind de la cele patru cetati turcesti ce formau un sistem defensiv . Durostor era component al Regatului Romaniei dar judetul Caliacra a fost obtinut de Romania in urma participarii din 1913 la cel de-al doilea razboi balcanic .amane in componenta Romaniei pana in 1940 cand Romania sub presiunea Germaniei naziste semneaza la Craiova un Tratat , prin care fara nici-o impotrivire , revenirea Cadrilaterului la Bulgaria , astfel ca dupa 1940 are loc un schimb de populatie , populatia romaneasca stabilindu-se in Dobrogea . Astfel ca in acea perioada si familia artistului se va muta in localitatea Dudesti judetul Braila .

Cursurile primare le va face in acea localitate ca mai apoi intre anii 1950-1954 sa urmeze studiile medii la Grupul şcolar agricol din Brăila şi la Scoala Populară de Artă din acelaşi oraş. În anul 1954 dă examen de admitere şi reuşeşte la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa prof.Irina Răchiţeanu.Debuteaza pe scena Teatrului din Piatra Neamt in 1958 cu rolul Marcov din “Poveste de iubire”de Simonov, in regia lui Cristian Munteanu .

După absolvire pleacă cu repartiţie la Piatra Neamţ, punînd acolo, împreună cu toţi colegii de promoţie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu.

Băcăoanii îi obţin transferul de la Piatra Neamţ şi joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreţi români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giuleşti” din Bucureşti dar Vlad Mugur, preluînd pe atunci (1964) direcţia Teatrului Naţional din Cluj, îl convinge să meargă cu el.

Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelaşi nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai ţării, iar cîteva turnee în Italia, cu acelaşi rol, îl consacră definitiv. Îl vede şi Radu Beligan în Caligula şi-l invită să vină la Naţionalul bucureştean. O face.

Şi nu numai pentru că, după o vacanţă, Vlad Mugur rămîne definitiv în Occident, lăsîndu-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci şi pentru că solicitările de la Bucureşti ale Cinematografiei şi Telviziunii îi sacrificau nopţile pe trenuri şi avioane. Iată-l, deci, din 1970 – şi pînă în prezent – actor al primei scene româneşti . Ca si un periplu intre anii 1958-1960 a jucat pe scena Teatrului din Piatra Neamţ apoi intre 1960 – 1964 la Bacau , apoi intre 1964-1970 il gasim la teatrul din Cluj iar dupa aceasta data la Teatrul “ IL Caragiale “ din Bucuresti .

Pe langa actorie desfasoara si o bogata activitate regizorala astfel numele sau regasindu-se pe coperta multor piese de teatru dintre care amintesc aici : Doi pe un balansoar de Gibson (la Petroşani) , Vlaicu Vodă de A.Davila (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Gaiţele, de Kiriţescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Ultima oră de M.Sebastian (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila) , Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galaţi . In filmografie a realizat rolurii in peste 45 de filme ; o buna parte din acestea fiind in colaborare cu regizoarea Malvina Ursianu .Cariera sa nu a trecut neobservata , fiind nu de putine ori recompensata cu premii si distinctii dar reuseste sa obtina in 1986 Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu.