Sărbătoare 28 februarie - Un mare sfânt este pomenit azi în calendarul ortodox

Ortodoxe
Sf. Cuv. Ioan Casian şi Gherman, din Dobrogea
Sf. Cuv. Vasile Mărturisitorul

Greco-catolice
Sf. cuv. m. Vasile; Sf. cuv. Casian Romanul

Romano-catolice
Sf. Roman, abate; Fer. Antonia, călug.

Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox pe 28 februarie, iar în anii bisecţi în ziua de 29 februarie.

Sfântul Ioan Casian s-a născut în jurul anului 365, în Dacia Pontică (Scythia Minor - Dobrogea de astăzi). Locul unde s-a născut păstrează din vechime şi până astăzi numele "podişul Casian" şi "peştera lui Casian". Localitatea Casimcea din judeţul Tulcea îi poartă, de asemenea, numele.

Provenind dintr-o familie distinsă, a urmat la şcolile timpului. Însufleţit însă de dorinţa de desăvârşire duhovnicească, a renunţat de tânăr la lucrurile înşelătoare ale vieţii lumeşti şi a plecat la Locurile Sfinte însoţit de prietenul său Gherman.

Au ajuns amândoi călugări într-o mănăstire din Betleem, unde urmau regulile vieţii chinoviale, adică de obşte, după modelul de viaţă al călugărilor din Palestina, Mesopotamia şi Capadocia. Pentru o mai mare desăvârşire însă, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la anahoreţii despre a căror îmbunătăţită viaţă duhovnicească auziseră.

De la comunităţile din delta Nilului pe la care au trecut, Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman s-au adâncit tot mai mult în pustie, căutând mari trăitori pentru a le cere sfaturi duhovniceşti privind mântuirea sufletului. Aceste întrebări şi răspunsuri sunt cuprinse în cartea "Convorbiri", scrisă de Sfântul Casian.

Din cauza unor tulburări petrecute în mănăstirile de pe Valea Nilului, nu au mai putut să rămână acolo şi, urmând un grup de 50 de monahi, în jurul anului 401, Cuvioşii Ioan şi Gherman au hotărât să-şi caute liniştea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfântului Ioan Gură de Aur. Atunci au primit şi hirotonia, Sfântul Ioan Casian a fost făcut diacon, iar Sfântul Gherman, preot.

Cucerit de curăţia şi sfinţenia Sfântului Ioan Gură de Aur şi de negrăita măiestrie a cuvântului său, Ioan Casian s-a lăsat cu credinţă fierbinte sub călăuzirea sa spirituală, consimţind să jertfească liniştea pustiei pentru a sta lângă un asemenea învăţător.

Nu după mult timp, Sfântul Ioan Gură de Aur fiind dus în exil, Cuvioşii Casian şi Gherman au fost trimişi în misiune la Roma ca să-i facă cunoscut episcopului Romei, Inocenţiu I, printr-o scrisoare, prigoana la care a fost supus Sfântul Ioan Gură de Aur.

Sfântul Casian a rămas la Roma zece ani şi în acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, în sudul Galiei, unde a întemeiat, pentru monahi, Mănăstirea Sfântului Victor, iar pentru monahii, o mănăstire închinată Mântuitorului.

Părinte mult încercat în viaţa ascetică şi ajuns la o mare înţelepciune pastorală, Sfântul Casian a instituit pentru mulţimea călugărilor care se adunau în jurul lui adevărata tradiţie monahală pe care o primise de la Părinţii din Răsărit, ţinând seama însă de condiţiile de viaţă din Galia, de climă şi de firea locuitorilor de aici.

Este autorul scrierii "Instituţii cenobitice" (rânduieli pentru viaţa în comun), pentru mănăstirile pe care le întemeiase în Provenţa. În lucrare, Sfântul Casian descrie modul de vieţuire al călugărilor din Egipt, dar cu oarecare pogorământ în ceea ce era prea aspru pentru călugării din Galia, urmând şi aici rânduielile care se obişnuiau în Palestina, în Capadocia, în Mesopotamia.

Sfântul Casian şi-a încredinţat în pace sufletul său lui Dumnezeu către anul 435.

În această zi este pomenit şi Cuviosul Gherman, cel care l-a însoţit pe Sfântul Ioan Casian pretutindeni în călătoriile sale.

* Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul a trăit în timpul când prigoana iconoclastă împotriva drept credincioşilor era susţinută cu tărie de împăraţii de la Constantinopol, în secolul al VIII-lea. Aceştia au declanşat persecuţii sângeroase împotriva ortodocşilor iconoduli şi au ordonat desfiinţarea a numeroase mănăstiri, precum şi distrugerea sfintelor icoane.

În acel timp, Sfântul Vasile, lăsând lumea şi cele lumeşti, s-a făcut monah. A fost numit "Mărturisitorul" deoarece în timpul persecuţiei iconoclaste a propovăduit adevărul de credinţă, împreună cu Sfântul Procopie Decapolitul, înaintea prigonitorilor. Pentru aceasta a fost închis în temniţă, unde a fost mult chinuit.

După moartea lui Leon IV (775-780), Sfântul Vasile Mărturisitorul a fost eliberat din temniţă. A trăit ca monah, în aspre nevoinţe duhovniceşti, până la mutarea sa la cele veşnice. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")