MENIU

Nichita Stănescu, 39 de ani de la moarte. L-au răpus votca și "prietenii" care i-au alimentat viciul

Pe 13 decembrie se împlinescu 39 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu, considerat de mulți critici literari unul dintre cei mai mari poeți români, plasat uneori imediat după Mihai Eminescu. Moartea timpurie, la doar 50 de ani, a fost provoată de consumul cronic de alcool, care a dus la instalarea unei dependențe de care n-a mai reușit să scape. În contextul altor norme sociale, care priveau consumul de alcool drept semn de "bărbăție", viciul lui Nichita Stănescu a fost alimentat în permanență de prieteni. De altfel, chiar decesul a fost provocat de consumul exagerat de alcool, la o nuntă. 

Relația marelui poet cu alcoolul a fost una tipică celebrităților din acea perioadă. Mulți dintre apropiați au relatat, în diverse ocazii, că votca îi alimenta inspirația, o afirmație ce trebuie privită mai degrabă ca o romanțare a viciului.

VODCA: A BĂUT CIRCA 5 TONE 

 

Majoritatea relatărilor din perioada aceea dovedesc faptul că puțini apropiați au înțeles sau au ținut cont de natura distructivă a dependenței de alcool a lui Nichita Stănescu și au continuat să i-o alimenteze. Sumele cheltuite de Nichita pe băutură ajungeau, la câteva zile, la mai mult decât dublul unui salariu lunar obișnuit, în condițiile în care era răsplătit extrem de generos pentru creațiile sale literare, fiind și unul dintre favoriții Elenei Ceaușescu. Pe lângă banii cheltuiți cu băutura, poetul contribuia cu sume consistente la ajutorarea celor aflați în dificultate, potrivit Radio România Cultural.


„În vara lui 1977, atunci când m-am împrietenit cât de cât cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool. Mai bine zis de vodcă. Cu toate că bea foarte mult, peste două sticle de vodcă pe zi, Nichita nu era aproape niciodată beat. Alcoolul îi producea o stare de efervescență intelectuală vecină cu geniul“, a relatat și prozatorul Ştefan Agopian.

Ultima soţie a poetului, Dora, i-a convins pe prieteni să facă un soi de „conjuraţie antialcool“, pe care se pare că mulți n-au respectat-o. Poetul avea deja ciroză, dar oaspeţii care intrau în casa lor aduceau, aproape invariabil, sticle de votcă, pe care Nichita le ascundea în pendulă sau în cutia televizorului, potrivit Historia.

ELENA CEAUȘESCU L-A TRIMIS LA DEZALCOOLIZARE

Un episod interesant, povestit de un alt prieten al poetului, Mircea Gociman, este legat de felul în care Elena Ceaușescu, o admiratoare a lui Stănescu, a încercat să-l salveze, când acest lucru mai era încă posibil. „Ea a replicat că ştie că nu se simte bine deloc şi o să dea dispoziţii să fie tratat. Nichita a luat-o ca pe un gest de politeţe“, a relatat Mircea Gociman pe site-ul personal.

La scurt timp, poetul s-a trezit la ușă cu ministrul Sănătății de la acea vreme, renumitul medic Eugeniu Proca.

:«Stimate domn, pleci la tratament chiar în clipa aceasta cu mine, de bună voie sau legat de echipa pe care am adus-o cu mine, putem pleca la tratament buni prieteni sau supăraţi unul pe altul!»“, povesteşte Mircea Gociman, citat de Historia.

TRATAMENT DE 2 MILLIOANE DE LEI. VOTCA A FOST MAI TARE

Tratamentul s-a desfăşurat la Mangalia Nord tocmai pentru a-l rupe pe Nichita de anturajul lui şi a costat pe vremea aceea (1979-1980) vreo două milioane, fiindu-i administrate cele mai noi medicamente și mai sofisticate medicamente pentru refacerea ficatului, combinate cu ședințe de psihoterapie prin care a fost convins, treptat, să bea alcool mai rar şi mai puţin.

Din păcate, revenirea lui Nichita Stănescu în București și în cercurile boeme a însemnat prăbușirea completă. Excesele s-au înmulțit, iar cooptarea lui Cenaclul Flacăra, condus de Adrian Păunescu, i-a agravat starea.

Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit în 1981, iar în noaptea de 12 spre 13 decembrie1983 s-a stins din viață, pe patul spitalului, ca urmare a unei beții crunte, la o nuntă din Mehedinți.

„La autopsie, s-a constat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Şi-l băuse pe tot“, a povestit poetul Cezar Ivănescu.