Urmaşii vracilor daci din România dezvăluie leacurile vechi: "După 89, a fost o explozie de cancere"
În satul bihorean Poienii de Sus, încă se mai păstrează ştiinţa dacică a tămăduirii cu plante. Deţinători ai secretelor ancestrale de comunicare cu duhul viu al naturii, urmaşii vracilor daci continuă până în ziua de azi prepararea de leacuri străvechi, care vindecă orice boală cu rugăciuni şi descântece.
Alexandru Albuţ este unul dintre cei mai renumiţi tămăduitori cu plante din Poienii de sus, un sat bihorean de lângă Beiuş. "Cred că de pe la 6-7 ani am mers la cules de plante", îşi aminteşte Alexandru.
Tot mai des i se cer tratamente pentru diabet sau obezitate, dar cele mai grele cazuri rămân cele de cancer, mai ales că oamenii vin în faze avansate ale bolii, când mare lucru nu mai e de făcut.
Bolnavii îi scriu sau îi telefonează, el notează într-un caiet şi porneşte, ca pe vremuri, să adune plante şi să le aducă acasă, învelite într-o pânză albă.
"Mai ales după 89, a fost o explozie de cancere. Înainte, noi îi spuneam în sat la boala asta «rac», şi era destul de rară. Acum, majoritatea celor ce vin să ceară tratament suferă de cancer. Pentru toate bolile există un remediu în plante, şi cancerul se poate vindeca sau ţine sub control, dacă este luat din timp. Mama mea a avut cancer la plămâni. Doctorii îi mai dădeau trei luni de trăit dar, cu toate astea, a mai dus-o încă şapte ani, a murit dintr-un accident. Hreanul cu obligeană fac minuni pentru plămâni, iar ca plante anti-cancerigene, spânzul rămâne cel mai puternic citostatic «verde», fără efecte secundare. E o plantă foarte toxică şi trebuie să ştii cum să o iei, dar face minuni. La fel năpraznicul, trifoiul roşu sau o anumită specie de pufuliţă. Au puteri mari împotriva cancerului. Dar, din experienţa mea, pot să vă spun două lucruri. Sigur că Dumnezeu ne-a lăsat plantele să ne fie de leac şi de ajutor, dar boala noi o lăsăm să vină şi să se instaleze. Boala vine fie prin alimentaţie, fie prin stările sufleteşti. Şi dacă ajungem la stările sufleteşti, ajungem la ură, la mânie, la supărare şi stres, cum se zice acum. Numai că şi astea, tot la Dumnezeu ne întorc, pentru că toate vin din păcate sau din patimi, din orgoliu, din mândrie, din lipsa de smerenie sau de iertare pentru celălalt. Câtă vreme rădăcina sufletească a bolii nu este vindecată, nici boala nu va da înapoi. Cu post, abţinere şi smerenie poţi să treci peste orice boală. Să fii iertător cu toţi şi bucuros în toate!", a explicat Alexandru Albuţ.