Teatrul Nottara, un nume, o istorie!
Teatrul Nottara din București a fost fondat în anul 1947, sub numele de Teatrul Armatei. În anul 1960 primește numele marelui Constantin Nottara, iar începând cu directoratele lui George Vraca și Horia Lovinescu teatrul Nottara se poziționează evident în zona teatrelor de repertoriu. În cei peste 60 de ani de existență, Teatrul Nottara găzduiește peste 370 de spectacole de înaltă ținută.
Situat pe Bulevardul Magheru din București, Teatrul Nottara se poate lăuda că este unul din teatrele cu un public fidel, receptiv la repertoriul variat oferit de echipele excepționale de actori și regizori care au transformat, peste ani, Teatrul Nottara într-o veritabilă catedrală a culturii românești!
Un teatru construit pentru Liviu Ciulei...
Tânărul Liviu Ciulei, viitorul regizor, era atras de teatru. Tatăl său, inginerul Ciulley, voia să-l facă inginer constructor. În urma negocierilor, povesteşte regizorul, a acceptat să se înscrie la Arhitectură. Cu toate acestea, împreună cu sora sa Ana (Nini), fără ştirea părinţilor, se înscrie şi la cursurile Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică. În iunie 1945, se prezintă la examenul de absolvire cu un monolog din Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, în faţa unei comisii alcătuite din monştri sacri ai teatrului românesc: Marioara Voiculescu, Alice Voinescu, Maria Filotti, Gheorghe Storin, Victor Ion Popa şi rectorul Mihail Jora. Examenul avea loc într-o sală de curs, fără public.
Când să înceapă, uşa laterală se deschide şi pe ea intră, cu pardesiul în mână, inginerul Liviu Ciulley, care cere permisiunea să asiste la examen. Evident, era un aranjament cu Marioara Voiculescu, pe care inginerul o cunoştea. Viitorul regizor îşi aminteşte că, în acel moment, a fost pur şi simplu blocat, mai ales că din fire era timid. Cu toate acestea, după o pauză destul de lungă, şi-a luat inima în dinţi şi a spus textul... Emoţia sa a fost însă constructivă. Regizorul Liviu Ciulei apreciază că poate a fost cea mai bună prestaţie a sa. Comisia a decis şi tânărul Ciulei a luat examenul cu nota 10 pe linie.
Acasă, îşi aminteşte el, era la masă cu inginerul Liviu Ciulley, mama şi sora sa. După o tăcere îndelungată, inginerul Liviu Ciulley, spune: Se pare că chestiunea teatrului este o treabă serioasă! Şi pauză... După o pauză de câteva minute în care nu pot descrie prin ce am trecut, spune regizorul, tata spune: Am să-ţi construiesc un teatru. Şi astfel a apărut după un an, în 1946, teatrul în care astăzi funcţionează Teatrul C.I. Nottara cu cele două săli de spectacol. [...]
Construcția a început în 1943
Societatea Naţională de Construcţii Sonaco, a inginerului Liviu Ciulley, va începe construcţia imobilului în campania anului 1943, dar va întâmpina o serie de greutăţi din cauza condiţiilor de război. În luna august 1946, imobilul era terminat la roşu, Teatrul Odeon îşi aştepta inaugurarea în stagiunea de toamnă, Teatrul Studio era finalizat 80%, iar o bună parte din apartamente aveau finisajele terminate [...]
În imobilul prezentat mai sus va funcţiona, pentru scurtă vreme, Teatrul Odeon, care-şi va deschide porţile în noiembrie 1946 cu spectacolul Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, pus în scenă de Ion Şahighian. Aici îşi va face debutul regizorul Liviu Ciulei cu piesa Poveste stranie / Strange.
Cea de-a doua stagiune, din anul 1947, continuă seria succeselor. Din păcate, la puţin timp după recunoaşterea Guvernului Dr. Petru Groza de către Occident, consecinţele preluării definitive a puterii de către comunişti au devenit din ce în ce mai vizibile.
În vara anului 1948, după naţionalizare, Teatrul Odeon este desfiinţat, aici instalându-se Teatrul Armatei. Ulterior, teatrul va prelua numele actorului şi pedagogului C.I. Nottara, nume sub care este cunoscut şi astăzi. Am speranţa că cei ce vor citi aceste rânduri îşi vor îndrepta un gând de recunoştinţă câtre inginerul Liviu Ciulley, atunci când se vor afla în acest lăcaş de artă.”