MENIU

Stelian Tănase, mesaj dur după trei zile de doliu: Prostie, incompetenţă, laşitate

<p>Stelian Tănase</p>

Scriitorul Stelian Tănase, fost şef al Televiziunii Publice, a publicat marţi un text pe blogul propriu despre situaţia României "după trei zile de doliu naţional". "Aceste zile grele au fost ca hîrtia de turnesol", crede Tănase care arată că instituţiile nu funcţionează, statul este slab şi rigid, în timp ce oamenii au reacționat extraordinar spre deosebire de autorități .

Stelian Tănase este de părere că instituții ca administrația, poliția, biserica ortodoxă și-au aratat limitele și neputințele în aceste zile.

Potrivit lui Tănase, instituţile sunt prost organizate, adesea depășite și anacronice. S-au văzut cu aceasta trista ocazie, contradicțiile, inepțiile, prostia, reaucredință. "Dar și lașitatea, incompetența celor care le conduc. Grija autorităților a fost să se justifice, să decline orice răspundere", observă scriitorul.

Statul s-a dovedit slab și rigid, prea puțin adaptat la o societate modernă, scrie Tănase, birocrația fiind mult prea numeroasă, prea înceată, prea înapoiată. "Interesele ei sunt în contradictie cu interesele omului".

Mai jos textul publicat de Stelian Tănase:

"Tragedia de vineri a condus la un test extrem de dur pentru toată lumea. Întii trebuie să ne intrebăm dacă mai suntem oameni, dacă mai avem capacitatea de a ne emoționa, de a regreta, de a plînge, de a exprima compasiune. Ne pasă sau nu ne pasă!? Răspund – da, ne pasă. Lumea a reacționat extraordinar spre deosebire de autorități care mi s-au părut haotice.

Aceste zile grele au fost ca hîrtia de turnesol. Au scos la iveală lucruri, situații, fenomene. A permis o panoramare fără iluzii, la limită, a stării societății românești în 2015, toamna.

Întii oamenii, victimele. Apoi cei care prinsi in Club scăpați ca prin minune s-au întors să ajute la scoaterea celor rămași în clubul in flăcări. Mai există spirit de sacrificiu și solidaritate în lumea românească, o lume pe care mulți o credeau amorală, cinică, indiferentă. S-a văzut – nu e. Pe a treia orbită – rudele victimelor, iubitele, iubiții, colegii. Apoi doctorii, infirmierele, brancardierii, toți extraordinari. Cu cîtă abnegație s-au implicat în acest dezastru. Fără ei nu știu cum ar fi decurs lucrurile.

Apoi pe ultima orbită – lumea, oameni, pur și simplu. Cei fără nicio legătură cu victimele. Telespectatori, cititori, trecători, etc. care au depus o lumînare la locul dezastrului, care au trimis condoleanțe. Care în diverse orașe s-au adunat să-și exprime durerea. Cei care au mărșăluit în București în semn de omagiu. Dar și indignați pentru tot ce s-a întîmplat. Astea despre oameni.

Despre instituții. Am văzut că nu funcționează, că au rămas undeva în secolul al XX-lea. Că se poticnesc, că nu stiu ce au de făcut. Că nu au resurse, echipamente, bugete corecte. Că sunt prost organizate, adesea depășite și anacronice. S-au văzut cu aceasta trista ocazie, contradicțiile, inepțiile, prostia, reaucredință. Dar și lașitatea, incompetența celor care le conduc. Grija autorităților a fost să se justifice, să decline orice răspundere. Asta în loc să ajute, mai mult a încurcat lucrurile. Instituții ca administrația, Sănătatea, poliția, biserica ortodoxă, etc. și-au aratat limitele și neputințele.

Și massmedia a dat un examen dur. Televiziunile mai ales, la care toată suflarea românească a fost conectată incepînd de vineri seara. Televiziunea publică ( a căzut la examen) dar și cele private (cu prestații inegale).

A fost un exament și pentru online. Acesta a contribuit enorm la informarea noastră. Online-ul a fost extrem de activ, cu reacțiile și atitudinile cele mai diverse. Atent, emoțional, nelăsînd nimic necercetat.

Lecția este că oamenii se oganizeaza mai repede și mai bine singuri, spontan, mai eficient. Că nu trebuie să aștepte de la Stat. Statul s-a dovedit slab și rigid, prea puțin adaptat la o societate modernă. Birocrația care il serveste e mult prea numeroasă, prea înceată, prea înapoiată. Interesele ei sunt în contradictie cu interesele omului", a scris Stelian Tanase pe blogul propriu.

Mai multe articole despre:
null