Şerban Nicolae, desfiinţat de Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România. LECŢIA DE ISTORIE

Senatorul PSD Şerban Nicolae a afirmat în cadrul dezbaterilor din comisia juridică a unei iniţiative legislative privind declararea zilei de 26 Octombrie - Ziua Mişcării de Rezistenţă Armată Anticomunistă, că partizanii anticomunişti din munţi au slăbit capacitatea de apărare a României, iar acţiunea lor a fost îndreptată împotriva intereselor ţării. El a mai spus că încercarea de schimbare a stăpânului sovietic cu stăpânul american nu era cu nimic mai bună şi a susţinut că Stalin şi Churchill au fost în egală măsură doi criminali. 

Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România (AFPDR) îi desfiinţează toate afirmaţiile, pas cu pas. "Aşteptăm scuzele d-lui senator Şerban Nicolae şi chiar ale Partidului Social Democrat", se arată în comunicatul transmis de AFDPR

"Comitetul Naţional de Conducere al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) a luat act cu indignare de gravele ofense aduse foştilor deţinuţi politici şi deportaţi de către d-l senator Şerban Nicolae cu ocazia şedinţei Comisiei Juridice a Senatului. Pentru a demonta afirmaţiile aberante, vom face o paralelă între cele susţinute de domnia sa şi punctele noastre de vedere", se arată în comunicatul AFPDR. 

Ş.N.: „Am rude care au luptat pe Frontul de Vest. Să le spunem că unii mergeau să lupte pe Frontul de Vest pentru eliberarea Transilvaniei, în timp de alţii luptau cu regimul comunist instalat în august 44, este inacceptabil”.

C.N.C.: Patria a trimis Armata Română Regală să o reîntregească, atât în Est cât şi în Vest. După ce au făcut-o la timpul respectiv, 50 de generali ai Armatei Române au fost azvârliţi de comunişti în temniţe şi lagăre de exterminare, unde şi-au găsit sfârşitul prin înfometare, bătăi, munci silnice şi lipsirea de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Acestora li s-au adăugat alţi ofiţeri şi trupă.

Ş.N.: „Trupele de securitate au provenit, în principal, din foştii jandarmi”.

C.N.C.: Fals! Începând din anul 1945, comuniştii au infiltrat jandarmeria cu persoane aservite lor, în aşa fel încât, în vara anului 1948, când a luat fiinţă aşa zisa Securitate a Poporului, toate problemele au fost preluate din mers. Adevăraţii jandarmi au luat drumul temniţelor comuniste (vezi Cetatea Făgăraşului). Să fim atât de nevăzători, încât să nu realizăm că Securitatea era îndreptată împotriva poporului român?! Să se fi uitat naţionalizarea averilor? Să se fi uitat că Securitatea a asasinat sau trimis la moarte ţăranii care s-au împotrivit colectivizării? Să se fi uitat epurările din Poliţie şi Armată? Să se fi uitat interzicerea unor scriitori de primă mărime din literatura română? Să se fi uitat decimarea Academiei Române? Şi multe alte nenorociri care s-au abătut asupra acestui popor.

Ş.N.: „Deci erau români contra români”.

C.N.C.: Da, aşa este! Doar că de o parte erau românii demni, iubitori de neam, de Patrie de Tricolor şi credinţă strămoşească, gata să se jertfească pentru binele Patriei, iar de cealaltă parte, pleava morală a societăţii, toţi lingăii Partidului Comunist şi ai Moscovei.

Ş.N.: „Eu nu cunosc lupte duse de aceste grupe de partizani din munţi, cu trupele sovietice”.

C.N.C.: Doar nu erau nebuni să lupte cu pistoale automate, arme Z.B, şi grenade, împotriva blindatelor şi infanteriei sovietice, care, după aşa zisa eliberare, au uitat să mai plece acasă, timp de 14 ani. În schimb, n-au uitat ca la plecare, să ia o halcă din trupul Patriei. Desigur, partizanii şi mai toţi românii sperau să vină americanii. Oricum, la începuturile ocupaţiei sovietice, am avut de-a face cu asasinate, violuri şi hoţii, pe când în Republica Federală Germană, trupele de ocupaţie americane, engleze şi franceze nu s-au dedat la astfel de fapte.

Ş.N.: „Între cei care s-au refugiat în munţi erau şi oameni care erau căutaţi pentru alte lucruri. Spre exemplu, n-am cum să fiu de acord cu cei care l-au omorât pe Nicolae Iorga şi să spun că erau partizani anticomunişti sau că erau luptători pentru libertate”.

C.N.C.: Ne pare rău, dar partizanii anticomunişti nu existau pe vremea asasinării lui Nicolae Iorga. Nu cunoaştem persoane din munţi căutate pentru alte lucruri! Criminalii care i-au ucis pe Duca, Madgearu şi Iorga au fost arestaţi, judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi. Nici noi nu acceptăm crimele, indiferent cine le-a comis! Chiar v-a lovit amnezia? Aţi uitat de zecile de mii de crime săvârşite de comunişti? Aţi uitat de Iuliu Maniu, de Gheorghe Brătianu, de Mircea Vulcănescu, de elitele neamului românesc? A plătit cineva pentru toate aceste crime? I-a deranjat cineva? Rezistenţa anticomunistă a existat! Dovada sunt zecile de mii de victime, de necontestat, care au fost luate de la casele lor şi nu s-au mai întors niciodată!

Ş.N.: „Acţiunile CIA, coroborate cu ale partizanilor din munţi, au slăbit capacitatea de apărare a României, sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă, ticăloşie”.

C.N.C.: Prin afirmaţiile dvs. falsificaţi istoria recentă a României. Rezistenţa anticomunistă trebuie privită ca un întreg, ca un tot unitar şi nu fărâmiţată pe criterii etnice, politice, de culte sau de grup.

Ş.N.: „Acţiunea partizanilor anticomunişti din munţi a fost îndreptată împotriva României”, sau „ne arogăm merite care nu există”.

C.N.C.: La 28 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, nu am întâlnit o asemenea grosolănie din partea unui politician român. O crasă necunoaştere a fenomenului, care demonstrează continuitatea gândirii bolnave din vremea defunctului regim „ilegitim şi criminal”.