SCHIMBĂRI LEGISLATIVE: Îmbunătățiri privind sprijinirea și protecția victimelor infracțiunilor și încadrarea proxenetismul în formă agravată la trafic de persoane

Aceste proiecte legislative fac parte dintr-un demers mai amplu inițiat anul acesta de către Comisie, Fundația International Justice Mission și Asociația ANAIS cu privire la consolidarea legislației penale din România pentru a răspunde mai eficient problemei  traficului de persoane. În prima jumătate a anului a fost promulgată Legea nr. 202/2024 privind creșterea limitelor de pedeapsă pentru trafic de persoane, trafic de minori, sclavie și pornografie infantilă, precum și excluderea posibilității dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor de sclavie, trafic de persoane și trafic de minori. De altfel, îmbunătățirea cadrului legislativ este și unul dintre obiectivele asumate în Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane 2024-2028.

       „Colaborarea dintre Parlament, Guvern și societatea civilă nu a fost niciodată mai intensă, mai onestă și mai fructuoasă decât acum, în materie de combatere a traficului de persoane. De aceea, probabil cel mai mare beneficiu pe care Comisia parlamentară pentru combaterea traficului de persoane îl aduce culturii noastre politice este dovada că se poate face consens larg atunci când avem deschidere, coordonare, utilizare cu bună-credință a mecanismelor de dialog social, între partidele politice parlamentare, instituții guvernamentale și ONG-uri.”, a declarat Florin Manole, Președintele Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru combaterea traficului de persoane.

„Ca urmare a înființării Comisiei Parlamentare pentru Combaterea Traficului de Persoane, România a realizat în aproximativ 9 luni pași reali în direcția corectă: 3 legi (una adoptată și 2 în curs de a fi adoptate) și bazele unui parteneriat cu Departamentul de Stat în urma căruia România va beneficia de sprijin real din partea SUA. În egală măsură, am identificat nevoia unui consens politic național privind combaterea traficului de ființe vii, sens în care invit partidele parlamentare să includă în programele de guvernare măsuri contra traficului de persoane. Avem foarte multe lucruri importante de făcut: regândirea sistemului de asistare a victimelor, analizarea politicii de resurse umane privind personalul specializat din combatere, ajustarea unor proceduri vitale în materie de procedură penală, pentru scurtarea proceselor sau finanțarea ONG-urilor. O altă temă crucială este cooperarea internațională, având în vedere că un număr mare de cetățeni au fost exploatați în alte state. În opinia mea, România ar trebui să devină lider regional sau chiar european într-o viitoare alianță politică pentru lupta împotriva traficului de persoane.”, a declarat Cristian Băcanu, Vice-Președintele Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru combaterea traficului de persoane.

       „Guvernul SUA este dedicat sprijinirii luptei globale împotriva traficului de persoane și parteneriatului pe care îl are cu România pentru a pune capăt acestui fenomen. După cum spunea secretarul de stat Antony Blinken, traficul de persoane este însăși definiția unei probleme pe care nicio națiune nu o poate rezolva de una singură. Nu numai cooperarea transnațională strânsă, ci și parteneriatele puternice - între guvern, ONG-uri, legiuitori, forțele de ordine și comunitățile de supraviețuitori – sunt cheia pentru crearea unei lumi mai sigure, fără trafic de persoane. Și aici vreau să aplaud parteneriatul solid dintre Comisia Parlamentară pentru combaterea traficului de persoane, societatea civilă și Guvern”, a precizat în cadrul evenimentului Kathleen Kavalec, Ambasadorul SUA în România.

       „Modificarea legislativă ce a instituit Mecanismul de Susținere a Prevenirii Criminalității a creat premisele pentru un răspuns mai eficient al statului în sprijinirea victimelor. Am extins lista despăgubirilor pentru care victimele pot primi compensații din partea statului, astfel încât acestea pot primi în prezent compensații și pentru daunele morale. În al doilea rând, a fost creat sistemul de vouchere menționat și de către doamna ministru. În scopul acoperirii nevoilor urgente, victimele infracțiunilor pot primi un avans din compensație sub formă de voucher în limita unei sume echivalente cu 5 salarii minime brute de bază pe țară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul (16.500 lei). Vouchere pot fi utilizate de către victime exclusiv pentru acoperirea costurilor de hrană, cazare, transport, medicamente și materiale sanitare, precum și pentru materialele de igienă și de uz personal”, a explicat Mihai Pașca, Secretar de Stat – Ministerul Justiţiei.

„La zece ani de la intrarea în vigoare a noului cod penal, e un moment bun pentru a analiza ce merge bine și ce poate fi îmbunătățit. Aceste proiecte legislative au un impact important și rezolvă unele dintre cele mai mari probleme în combaterea traficului de persoane: încadrarea clară și unitară a traficului de persoane în vederea exploatării sexuale și accesul victimelor la drepturile ce li se cuvin. Când sistemul de justiție pune accent pe nevoile victimelor, iar acestea se simt în siguranță, ele participă la procesul penal. Astfel, dosarele de trafic de persoane au toate șansele să fie un succes în justiție și să contribuie semnificativ la procesul de vindecare și reintegrare socială a victimei. Altfel, tot efortul depus de sistemul de justiție, de serviciile de asistență socială, de organizațiile non-guvernamentale și de însăși victime poate fi în van, iar traficanții continuă să facă noi și noi victime și să se îmbogățească din exploatarea altor oameni. Felicităm toate instituțiile care au susținut demersul și mai ales Comisia Parlamentară pentru combaterea traficului de persoane și suntem pregătiți să lucrăm împreună și la alte proiecte cu asemenea impact.”, a declarat Ștefan Coman, Advocacy Lead International Justice Mission.

„Modificările legislative pe care le susținem și care sunt în centrul acestui eveniment au o importanță vitală pentru îmbunătățirea protecției victimelor și pentru prevenirea repetării  acestor tragedii. Înăsprirea pedepselor, excluderea suspendării pedepselor pentru infracțiuni grave și includerea proxenetismului agravat în categoria traficului de persoane sunt pași decisivi. Însă nu trebuie să uităm că justiția înseamnă mai mult decât a pedepsi: înseamnă și a oferi reparație, sprijin și o cale de a merge mai departe. Ne dorim ca victimele, alături de familiile lor, să simtă că statul român le este aproape. Prin aceste modificări legislative, ne angajăm să le oferim compensații materiale și un cadru legal care să le protejeze drepturile și să le ajute să-și reconstruiască viețile. Este vorba despre o justiție socială, care nu doar că pedepsește, ci vindecă și sprijină. Statul român are obligația morală și legală de a nu abandona aceste persoane. Împreună, putem clădi o societate în care victimele nu sunt doar simple numere într-o statistică, ci oameni sprijiniți, protejați și respectați. Oricât de grea ar fi lupta, victimele nu sunt singure. Justiția este de partea lor, iar noi, societatea civilă și instituțiile statului, suntem aici să le oferim speranță și sprijin pentru un viitor mai bun. Asociația ANAIS va continua să militeze pentru drepturile femeilor și copiilor, pentru o legislație justă și pentru o societate în care nimeni nu mai trebuie să sufere în tăcere.”, a explicat Carmen Nemeș, Președinta Asociației ANAIS.

DESCRIEREA PROIECTELOR LEGISLATIVE

PLX 449/2024

Înlăturarea obstacolelor procedurale:

• Se înlătură cerința ca victima să fi sesizat organele judiciare în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii, atât pentru acordarea asistenței juridice gratuite, cât și pentru acordarea compensației financiare/avansului - abrogarea art. 16, 17 alin. (2) lit. c), art. 23;
• Se majorează termenul în care poate fi formulată cererea de compensație financiară de la un an, la 3 ani – modificarea art. 25;
• Se înlătură condiția dovedirii insolvabilității infractorului – abrogarea art. 24 al.(1) lit.c);
• Se creează cereri tip pentru acordarea asistenței juridice gratuite/ a sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești/ cererii de avans din compensație și de compensație financiară– art.18 al.4, art.33 al.5.

Extinderea categoriilor de beneficiari:

• Categorii noi de titulari:
  • Victimele unor noi infracțiuni precum sclavia, supunerea la muncă forțată sau obligatorie, tortura, pornografia infantilă, relele tratamente aplicate minorului, lipsirea de libertate în mod ilegal, iar la infracțiunile de viol și agresiune sexuală (inclusiv infracțiunile săvârșite asupra unui minor, pentru corelarea cu modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 217/2023) se adaugă celelalte infracțiuni contra libertății și integrității sexuale: determinarea sau înlesnirea întreținerii de acte sexuale sau de natură sexuală între minori, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale și hărțuirea sexuală;
  • Asistență juridică gratuită și avans/ compensație financiară pentru membrii de familie așa cum sunt definiți de art. 3/4 lit. b) din lege.
• Sprijin post-proces penal: asistența juridică gratuită se acordă victimei și în faza de executare silită.
• Asigurarea calității apărării: Crește suma acordată pentru asistența juridică la 5 salarii de bază minime brute pe țară, iar cererea poate fi reînnoită dacă durata procesului este mare, fără ca prin cumularea sumelor obținute să se poată depăși dublul limitei.
• Reînnoire cerere avans din compensația financiară în cazul proceselor de durată - dacă făptuitorul nu a fost trimis în judecată în 2 ani de la data înregistrării cauzei ori, după trimiterea în judecată, cauza nu a fost soluționată în termen de un an, victima poate solicita un nou avans, suma totală neputând depăși 20 de salarii minime.

Noutăți procedurale:

• Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este alcătuită din cel puțin 2 judecători specializați în materie penală (desemnați pentru 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului).
• În cauzele în care victimei infracțiunii i s-a acordat avans din compensația financiară sau asistență juridică gratuită, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
• Dacă s-a admis cererea de asistență juridică gratuită în procedura de executare sau cererea privind acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracțiunii ori cererea de compensații financiare, statul, prin Ministerul Justiției, ia măsuri imediate pentru recuperarea acestor sume de la autorul faptei.

Măsuri pentru siguranța victimelor:

• În toate actele de procedură întocmite, organele de urmărire penală, instanțele de judecată, precum și organele de executare a hotărârii, inclusiv în executarea laturii civile a hotărârii și în incidentele privind executarea, anonimizează datele privind domiciliul sau reședința victimei infracțiunii și orice alte date care ar putea conduce la identificarea locuinței acesteia.
• Numele victimelor infracțiunilor contra persoanei, precum și ale reprezentanților legali ai acestora se anonimizează pe portalul instanțelor de judecată, atât în dosarele penale, cât și în toate procesele civile izvorâte din infracțiune, inclusiv cele de executare silită sau în legătură cu executarea silită. Astfel, se extinde sfera de penal la toate infracțiunile contra persoanei la care face referire textul, dar și la cererile derivate din procesul penal, inclusiv cele civile, de executare silită și incidente (contestație la executare, suspendare etc.). 

Date statistice:

• Ministerul Justiției dă publicității anual durata medie a soluționării în primă instanță și, respectiv, în căile de atac, a cauzelor având ca obiect infracțiuni împotriva persoanei, pentru fiecare infracțiune în parte, în funcție de modul de sesizare a instanței.
• Ministerul Public dă publicității, anual, pentru cauzele având ca obiect infracțiuni împotriva persoanei, durata medie a urmăririi penale în dosarele în care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv în dosarele în care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, separat pe tipuri de soluții și de infracțiuni, cu evidențierea distinctă a situației cauzelor în care s-au luat măsuri preventive.

Traficul de persoane reprezintă o formă de criminalitate deosebit de gravă, cu un imens impact negativ social, dar deosebit de profitabilă pentru infractori. Pentru a combate traficul de persoane, a cărui tendință este în creștere la nivel global și în Europa, în condițiile în care un procent mare al victimelor traficului de persoane din Uniunea Europeană (UE) și Marea Britanie sunt cetățeni din Europa de Est, inclusiv din România, soluțiile trebuie gândite multidirecțional. Pe lângă agravarea pedepselor, tragerea la răspundere a infractorilor și confiscarea profitului ilegal, la celălalt capăt, trebuie împuternicite victimele, prin sprijin psihologic și social, însă nu doar pe perioada procesului penal, ci și în perspectivă.

Modificările propuse prin acest proiect de act normativ au în vedere cele stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Marea Cameră, în Hotărârea din 16 iulie 2020 în cauza C-129/19, Presidenza del Consiglio dei Ministri c/ BV. În această cauză, având ca obiect o trimitere preliminară privind Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității, CJUE a explicat noțiunea de „despăgubire echitabilă și corespunzătoare”, care trebuie acordată victimei infracțiunii din partea statului, pe calea compensației financiare.

Un alt obstacol în calea accesului la compensații financiare, care este înlăturat prin această propunere legislativă, este cel privind dovedirea insolvabilității făptuitorului. În cazul victimelor traficului de persoane, acestea ar trebui să încerce să execute bunurile traficanților, însă, adeseori, averea acestora este ascunsă pe numele altor persoane ori are situații juridice dificil de rezolvat înainte de valorificarea bunurilor. Amplasarea imobilelor în locații care le fac greu vandabile, uneori în vecinătatea altor membri de familie ai făptuitorului, precum și ipotezele în care făptuitorul realizează venituri mici, dar regulate, de exemplu prestând muncă în penitenciar, înseamnă un interval lung de timp scurs în încercarea victimei de a executa silit despăgubirile acordate prin hotărârea judecătorească, devenind o reparație iluzorie. Toate aceste activități de executare silită presupun și costuri de notificare, transport, evaluare bunuri etc. pe care ar trebui să le avanseze victima sau să apeleze, în măsura în care știe că are acest drept și are și capacitatea de a elabora o cerere de acordare de către stat a sumei necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești.

 O altă problemă pe care o soluționează propunerea legislativă este aceea a persoanelor care au dreptul la asistență juridică gratuită și la compensație financiară. De lege lata, există o discriminare în reglementarea titularilor acestor cereri, dintre persoanele majore aflate în legătură afectivă cu persoana decedată, numai soțul putând primi compensații financiare, nu și persoana care a avut relații similare acelora dintre soți. Părinții, frații sau surorile, chiar și atunci când sunt cei care au îngrijit și înmormântat persoana decedată ca urmare a infracțiunii, nu sunt prevăzuți de lege. Părinții persoanelor ucise nu pot obține nici măcar cheltuielile de înmormântare făcute pentru proprii copii, nici chiar când aceștia sunt minori, când nicio altă persoană îndreptățită de lege nu există în cauză (soț sau copil al persoanei decedate).

Pentru a repara aceste inechități, pentru a permite și victimelor infracțiunii să poată formula cererea de compensații într-un interval rezonabil de timp, termenul în care poate fi solicitată compensația financiară crește de la un an la trei ani.

O serie de alte modificări vizează norme care conțin aspecte ce nu sunt corelate cu dispozițiile noilor coduri penale, cum ar fi termenul impus victimei, de sesizare a organelor judiciare, în 60 de zile de la data săvârșirii faptei, deși inclusiv pentru infracțiunile pentru care se pune în mișcare acțiunea penală la plângere prealabilă acest termen este, în prezent, mai mare (3 luni). În cazul infracțiunilor de trafic de persoane, a infracțiunilor de mare violență și a altor infracțiuni prevăzute limitativ de Legea nr. 211/2004, punerea în mișcare a acțiunii penale se realizează din oficiu, astfel că impunerea condiției ca victima să fi sesizat organele judiciare nu se constituie decât într-un obstacol în accesul la compensațiile financiare.

În scopul creșterii transparenței activității sistemului judiciar în cauzele având ca obiect infracțiuni contra persoanei, anual, instituțiile care țin statistica sistemului judiciar vor da publicității durata medie a urmăririi penale, a soluționării în primă instanță și, respectiv, în căile de atac, în anul anterior, a acestor tipuri de cauze. Anonimizarea numelor victimelor infracțiunilor pe portalul instanțelor, precum și confidențialitatea domiciliului sau reședinței victimelor infracțiunii și ale reprezentanților legali ai acestora atât în dosarele penale, cât și în toate procesele civile izvorâte din infracțiune, inclusiv cele de executare silită sau în legătură cu executarea silită, reprezintă un obiectiv impus prin prezenta lege.

PLX 450/2024

Noi forme de exploatare:

• La articolul 182, după litera e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul cuprins:

„f) obligarea la săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală."

Efectele PLX 450/2024:

• O mai bună identificare a cazurilor de exploatare sexuală.
• Acces la servicii și asistență pentru mai multe victime ale exploatării sexuale.
• Dosarele în cauză vor fi anchetate de structuri specializate.
• Descurajarea proxenetismului și a violenței asupra copiilor și asupra femeilor vulnerabile.

Studiind un număr semnificativ de hotărâri pronunțate de instanțele de judecată și publicate în sistemul ReJust.ro, s-a observat că în mai multe cazuri în care au fost pronunțate condamnări pentru proxenetism, modalitatea de săvârșire a faptelor corespunde modalității de realizare a infracțiunii de trafic de persoane. Totodată, s-a constatat că nu se justifică un tratament diferențiat pentru faptele de trafic de persoane și faptele încadrate până în prezent ca fiind proxenetism în formă agravată (art. 213 alin. 2 Cod penal), având în vedere că acestea din urmă prezintă o gravitate similară cu infracțiunile prevăzute și pedepsite prin art. 210 Cod penal.

Situația este cu atât mai relevantă atunci când victimele sunt minore, context în care nu se impune realizarea unui tratament distinct între proxenetismul în formă agravată și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 Cod penal.

S-a avut în vedere că, în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni. Prin urmare, s-a stabilit drept criteriu de diferențiere dintre proxenetism și trafic de persoane existența sau absența elementului de viciere a poziției subiective a persoanei care practică activități de prostituție, așa cum s-a pronunțat  și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia Nr. XVI din 19 martie 2007.

În plus, în practică s-a constatat existența unor situații de competența materială a organelor de urmărire penală și a instanțelor, situații ce sunt de natură a afecta bunul parcurs al justiției, precum și principiul aflării adevărului, celeritatea procesului penal și drepturile victimelor de a cere asistență și compensații conform legii nr. 211 / 2004. Este o problemă de practică neunitară privind diferențierea, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, dintre infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. 2, 3 și 3/1 Cod penal și, respectiv, infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori incriminate de art. 210 Cod penal și art. 211 Cod penal.

Practic, prin intermediul celor două dispoziții legale, același comportament infracțional este încadrat diferit ca realizând condițiile de tipicitate a două infracțiuni distincte. Situația este de natură a genera confuzii în practică, având consecințe în ceea ce privește legalitatea urmăririi penale (competența instrumentării dosarelor având ca obiect infracțiunile de proxenetism, altele decât cele comise în condițiile unui grup infracțional organizat – și trafic de persoane aparținând unor structuri diferite).

Totodată, s-a sesizat nevoia de completare a art. 182 Cod penal, cu o nouă modalitate de exploatare a unei persoane de către traficanți, având în vedere că în prezent nu este prevăzută în acest text din Partea Generală a Codului penal, respectiv obligarea unei persoane la fapte prevăzute de legea penală. În practică, s-a constatat că atât minori, cât și adulți au fost exploatați în scopul realizării unor activități ilicite cum ar fi furt, distrugere, vânzare de droguri, înșelăciuni, jocuri de noroc etc. 

Analizând toate aceste aspecte, în toate cazurile în care există un element de constrângere a victimei, se impune ca fapta să fie încadrată la trafic de persoane.

În acest fel, prezentul proiect de lege - PLX 450/2024 – aduce o soluție reală cu privire la problema traficului de persoane din România, conducând la eliminarea practicii judiciare neunitare în materie și, totodată, aducând un tratament juridic unitar persoanelor care săvârșesc astfel de fapte. 

Despre Comisia specială comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru combaterea traficului de persoane

            Comisia specială comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru combaterea traficului de persoane a fost înființată în februarie 2024, ca urmare a adoptării unui proiect de hotărâre transpartinic, inițiat de către deputatul PNL Cristian Băcanu și de deputatul PSD Alfred Simonis. Aceasta este condusă de către deputații Florin Manole - președinte și Cristian Băcanu - vicepreședinte.

           De la înființare și până acum, Comisia a avut rolul de a monitoriza instituțiile statului în activitatea lor privind combaterea traficului de persoane, România aflându-se în fruntea clasamentului european privind frecvența acestui fenomen. Mai mult decât atât, Comisia a reprezentat un catalizator de politici publice pentru adoptarea unei legislații robuste în vederea ameliorării fenomenului. Suplimentar, Comisia joacă rolul unui accelerator de soluții prin dezbateri consistente cu societatea civilă dar și prin cooperare internațională, menținând dialogul cu partenerii strategici pe această temă și preluând exemple de bune practici în eradicarea traficului de persoane.