Sergey Soloveychik, preşedintele Federaţiei Europene de Judo, INTERVIU la REALITATEA TV

Bine aţi venit domnule Soloveychik!
Vă mulţumesc mult, domnule Dorin este o plăcere să vă cunosc şi să discut cu dvs.

De ce aţi ales să faceţi judo?

Am început să practic judo când aveam nouă ani, a venit de la sine. Nu mi-am dorit neapărat să practic acest sport. Apoi totul a venit de la sine, mai întâi sportiv, apoi am acceptat mai multe funcţii precum cea de preşedinte al Federaţiei de Judo din Moscova, apoi am devenit vicepreşedinte al Federaţiei ruse de Judo şi tot aşa. Judo reprezintă o parte din viaţa mea, o mare parte din viaţa mea. Este afacerea mea, pasiunea mea, este ceea ce mă face fericit.

Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo şi un român celebru, spune despre judo că este cel mai frumos sport din lume. Ce îl diferenţiază de celelalte sporturi?

Am un prieten care este antrenor şi în fiecare lună septembrie merge să caute talente noi pentru grupa sa. Când se întâlneşte cu părinţii acestor copii primul lucrul pe care îl face este să-i întrebe de ce au ales să-şi aducă fiul sau fiica la judo. Dacă vor ca acesta să fie mai rezistent, îi trimite la atletism, dacă îi spun că vor să se poată apăra, îi trimite la box. Dar dacă vor ca fiul sau fiica lor să găsească drumul spre victorie, să-şi construiască singuri această cale, atunci la el trebuie să meargă şi să practice judo. Judo reprezintă ceva foarte special pentru mine. Sunt sigur că toată lumea spunea asta despre sportul preferat, dar judo este cu adevărat interesant pentru că nu e doar un sport, este o strategie, un mod de a te motiva. Judo este un sport pentru toată lumea ce poate fi practicat de la cinci ani până la bătrâneţe. Avem şi concursuri pentru veteran la care participă persoane de peste 70 de ani. Evident, la acest nivel, vorbim mai degrabă despre o întrecere amicală, dar avem sportivi care aleg kata pentru că vor să-şi îmbunătăţească tehnica. În esenţă, judo îţi oferă foarte multe posibilităţi să te descoperi şi în sport, dar şi în viaţă.

La prima vedere, judo pare un sport dur rezervat doar persoanelor foarte puternice. Dar aţi spus că şi oamenii în vârstă îl pot practica.

Cred că cei care decid să meargă în arenă, să participe la competiţii au personalităţi extraordinare. Când eşti în faţa adversarului trebuie să demonstrezi ceva. Trebuie să-ţi arăţi, întâi de toate spiritul. Nu este deloc uşor. Judo este un sport în care eşti pus faţă în faţă cu adversarul şi este rezervat pentru oameni speciali şi determinaţi.

Ce părere aveţi despre judo astăzi având în vedere schimbările care au intervenit după Jocurile Olimpice?

Federaţia Internaţională de Judo vrea să îmbunătăţească acest sport. Oamenii trebuie să înţeleagă şi să iubească sportul. Iar regulile sunt foarte importante. Dacă înţelegi regulile, le înţelegi şi importanţa şi calităţile. Altfel, dacă nu le înţelegi poate nu crezi că eşti potrivit pentru acest sport sau poate sportul în sine nu îţi place. Regulile sunt bune pentru toţi, pentru spectatori, oameni care nu au făcut niciodată judo. Asta pe deoparte, pe de altă parte ele permit arbitrilor să acţioneze corect în arenă. S-au făcut multe schimbări şi cred că rezultatele sunt bune pentru că am observat că judo este un sport tot mai atractiv, mai interesant, pe termen lung este un sport dinamic.

Un sport frumos şi spectaculos, dar încă destul de puţin înţeles de majoritatea oamenilor. Este judo un sport simplu sau complicat?

E ceva absolut. Dintr-un punct de vedere, cred că este foarte simplu. Foarte simplu pentru ce ai de făcut: trebuie să câştigi. Trebuie să decizi ce tehnică este bună într-un moment împotriva unui adversar, trebuie să-şi găseşti în arsenal tehnica potrivită, trebuie să înţelegi de ce această tehnică va fi bună în faţa tehnicii adversarului tău. Sună simplu, dar e o mare confruntare a caracterelor. Pentru că la fel de uşor e şi pentru adversarul tău. Şi când se întâlnesc două caractere, atunci devine foarte greu. Nu e important doar să ai muşchi puternici, ci şi o minte şi un spirit puternice.

Deci toată lumea câştigă după un meci.

Depinde de tine, cum înţelegi judoul. Desigur, nu este posibil să câştigi de fiecare dată. Dar dacă ieşi de pe covor, ai pierdut meciul. Dacă spiritul tău este suficient de puternic ca să începi să te gândeşti la următorul meci, cum să-şi îmbunătăţeşti calităţile, cum să fi mai bun data viitoare. Dacă ai încredere în tine că vei învinge data viitoare, înseamnă că ai avut de câştigat, ai primit o lecţie bună şi vei fi mai bun.

Domnule Soloveychik, ce planuri aveţi pentru viitorul judoului european?

Visul meu, dorinţa mea este ca lecţiile de judo să apară în programele şcolare în toate cele 50 de federaţii europene, în cele 50 de ţări europene. E logic să vrem să facem asta. Judo nu e doar un sport, are un sistem foarte interesant de autoprotecţie, "UKEMIA" în japoneză. Ne învăţăm copiii să cadă fără să se rănească. Dacă aplicăm aceste principii şi îi învăţăm pe copii cum să cadă fără să se rănească în timpul orelor de sport, cred că generaţiile viitoare vor fi mai puternice. Nu contează ce sport preferă. Vor putea folosi aceste tehnici pe stradă, pe gheaţă, pe tatami (n.r. covorul de judo) sau la călărie. E important că nu le va mai fi frică să nu cadă şi nici să aibă relaţii apropiate cu adversarul, ca în fotbal, de exemplu. Cred că este foarte, foarte important. Şi mai cred că la şcoală copiii ar trebui să înveţe diferite sporturi. În prezent nu se fac ore de lupte, nici măcar un sport cu lupte în programă. Dorinţa mea, visul meu este să se facă judo la şcoală. 10.20

De ce ai nevoie efectiv ca să practici judo? Pare aşa de simplu.

De nimic. Chiar de nimic. Doar de dorinţă. E foarte interesant: poţi să faci judo fără tatami.

Şi dvs veţi câştiga.

Nu. Vă spun încă o dată ce înseamnă judo: fiecare dintre noi poate să câştige dacă şi-a învăţat lecţia şi dacă înţelege corect acest sport. Nu avem nevoie de nimic, doar de dorinţă. Dacă te răneşti, nu-i nicio problemă. Dacă te doare piciorul, nu-i nimic, poţi face judo cu braţele. Dacă te dor braţele, poţi face judo cu picioarele. Nu ai nevoie de nimic. Doar de dorinţă, de câteva idei despre judo şi de ceva cunoştinţe.

Deci aduceţi oamenii laolaltă. Care este ţelul?

Este principiul fondatorului judo. Principiul de bază este beneficiul reciproc. Trăim într-o comunitate, nu suntem singuri. Judo ne ajută să-i înţelegem mai bine pe adversari, pe prieteni, pe ceilaţi oameni şi să colaborăm. Mereu sunt doi. Trebuie să colaborezi. Când eşti prima dată pe JOJO, pe tatami, ştii că trebuie să saluţi în semn de respect pentru locul unde vei învăţa. Apoi trebuie să-ţi saluţi adversarul ca pe un prieten, deoarece fără el nu vei putea învăţa tehnica. Nu te poţi antrena singur. Apoi îţi saluţi antrenorul, fără el nu poţi face nimic. Vă spun din nou, cel mai important principiu în judo este respectul. E foarte important pentru comunitatea noastră, mai ales că viaţa e dificlă şi apar multe conflicte, trebuie să-i respecţi pe ceilalţi. Şi să găseşti modalităţi să rezolvi problemele.

Care este cea mai frumoasă amintire personală despre judo?

Momentul când am păşit prima dată pe tatami, aveam nouă ani.

Când spuneţi judo, la ce vă gândiţi?

Depinde de situaţie. Uneori când spun judo sunt supărat, alteori spun judo şi sunt fericit. Altădată spun judo şi mă simt cuprins de căldură, simt căldura din relaţiile cu unii oameni. Multe lucruri, depinde de situaţie.

Mi-aţi spus că visaţi să vedeţi judo permenent în programa şcolară. Toată lumea joacă fotbal la şcoală, uneori handbal, am auzit că în Rusia se face şah. Judo are valoare educaţională ce trebuie folosită. Cum doreşte Rusia să valorifice judo?

Nu numai Rusia. În Rusia se face peste tot.

Rusia e o ţară mare. Avem nevoie de mai multe sporturi ,,filosofice" precum judo şi cred că e important pentru fiecare ţară să aibă asemenea sporturi nonviolente precum judo pentru educarea generaţiei tinere, ca să poată comunica normal şi prietenesc. E foarte important.

Cum explicaţi că ruşii au o tehnică aşa de bună?

Foarte simplu: muncesc mult şi au antrenori foarte buni. Explicaţia e una singură: doar dacă munceşti mai mult decât ceilalţi vei deveni mai puternici decât ei. Şi desigur trebuie să ai şi profesori buni. Deci două lucruri.

Consideraţi că mai sunt şi nedreptăţi în judo ca în fotbal, ca în sporturile de echipă?

Nu. Doar aşa ca-n viaţă, uneori câştigi, alteori pierzi. Dar nu am văzut la nivel înalt, deşi se mai întâmplă pentru că viaţa-i viaţă, iar noi nu suntem perfecţi. Uneori viaţa nu e perfectă. Chiar nu am întâlnit cazuri grave în judo. Nu la nivel competiţional, pe care-l cunosc. Ar putea fi unele greşeli, dar niciodată făcute intenţionat. Deci nu cred. Probabil pentru că nu sunt foarte mulţi bani în acest sport, iar lucrurile murdare n-au pătruns prea mult în mediul nostru.

Există reguli care sunt greşite?

Nu, regulile sunt reguli. Uneori sunt bune, alteori nu prea şi încercăm să le corectăm. Nu pot spune că sunt greşite. Doar că uneori nu suntem prea mulţumiţi de ele şi încercăm să le îmbunătăţim.

De ce calităţi au nevoie jucătorii de judo ca să aibă succes? Calităţi principale.

Trebuie să aibă nişte picioare foarte bune, în primul rând, iar în al doilea rând să înţeleagă judo în practică, ce v-am explicat mai devreme. Judo este îndemânarea de a găsi modul corect de a câştiga. Să se ţină bine pe picioare şi să fie un bun judoka din punct de vedere filosofic.

Deci minte puternică?

Minte, spirit şi picioare puternice. Să meargă mai mult decât ceilalţi.
Deci îndemânări analitice deosebite. În termeni de strategii pe termen foarte scurt.
Să fie capabil să-şi pregătească strategia şi să o aplice.

Aveţi copii care practică judo?

Da.

Le place? V-au văzut şi s-au apucat pentru că practicaţi şi dv sau au decis ei singuri?

Cred că părinţii ar trebui să decidă, decizia lor este vitală. Părinţii trebuie să hotărească viitorul copiilor lor. Să înţeleagă ce sport şi ce activitate preferă şi ce ar vrea să facă fiul sau fiica lor, ţinând cont de aptitudini. Dar trebuie să fie decizia părinţilor. Şi în cazul meu a fost la fel. După mine, judo e cel mai bun sport, aşa că nu au nicio şansă.


Sunteţi un manager tânăr şi foarte ocupat. Ca preşedinte sunteţi în primul rând manager. Care sunt principiile după care vă ghidaţi, pe care le aplicaţi la Federaţia Europeană de judo?

Beneficiul reciproc. Când te aşezi la masa discuţiilor, trebuie să-ţi cunoşti strategia, punctul de vedere, scopurile. De asemenea trebuie să înţelegi scopurile celui din faţa ta, strategia şi dorinţele sale. Apoi se poate lua o decizie comună, iar părţile se pot ajuta.

La emisiunea noastră ,,Oamenii Realităţii" vin oameni de mare succes. Cum vă îmbinaţi îndatoririle de manager foarte ocupat cu viaţa de familie. Cum reuşiţi să le armonizaţi? Foarte bine?

Foarte rău. Da, foarte rău. Am încercat să le îmbin, dar călătoresc foarte mult, trebuie să plec mereu. Îi înţeleg şi pe politicienii de succes, pe oamenii de afaceri de succes care încearcă să-şi armonizeze viaţa şi să găsească soluţii. Am încercat şi eu. Când sunt acasă, fac tot ce pot mai bine, petrec timp cu copiii, cu familia. Adesea nu sunt prea încântat de situaţie. Dar trebuie să faci ceva în viaţă în afară de familie. Mai ales dacă eşti bărbat. Suntem bărbaţi şi trebuie să facem ceva în viaţă, să laşi ceva în urma ta. Deci facem nişte sacrificii în viaţa de familie, ca să obţinem rezultate în afaceri, în sport sau în alte domenii.

Aveţi timp să mergeţi la şcoală să vorbiţi cu profesorii despre copii? Sau timp să faceţi lecţii împreună?

Da, desigur, încerc să-i ajut. Am fost la şcoală de două ori în viaţa mea, nu-i prea des. Nu mă pricep prea bine să armonizez afacerile cu sportul şi cu viaţa de familie. Nu-i prea bine. Dar am timp să mă perfecţionez, ştiu cum să fac, am şi strategie şi o voi face.

Ca la judo. Strategii.

Da, strategii. Judo peste tot: în viaţa de familie, în afaceri. Cred că dacă urmezi aceste principii, sunt bune oricând în viaţă, le poţi folosi peste tot. Şi trebuie să le foloseşti peste tot şi în alte situaţii.

Vorbiţi cu atâta pasiune despre acest sport. Păreţi fericit. Sunteţi fericit?

Da, uneori sunt foarte obosit, dar sunt fericit. Cu adevărat. Am întâlnit atâţia oameni drăguţi şi buni, nu doar în Rusia, ci peste tot în lume. Şi sunt recunoscător că judo mi-a permis asta.

Care sunt cele mai mari realizări ale dv?

S-a întâmplat, cum v-am spus, pe când aveam nouă ani şi am păşit pe tatami şi am început să practic judo. Asta este.

Dacă aţi călători singur pe o insulă pustie, ce lucruri aţi lua cu dv?

Nu ştiu. Lucruri normale: cuţit, chibrituri şi nişte tigăi pentru gătit. Nu ceva legat de judo pentru că în acest caz am nevoie de altele. Foarte interesant: în viaţă dacă vrei să supravieţuieşti, trebuie să fi cel mai puternic. Dar dacă te pricepi la judo, nu mai este necesar. Sper că voi supravieţui într-un astfel de deşert, dar am nevoie de alte lucruri fără legătură cu judo precum cuţit, chibrituri şi tigaie.

Ce vă supără cel mai tare?

Dacă nu reuşesc să realizez un ţel pe care mi l-am propus, înseamnă că strategia nu a fost prea bună. Nu mă supără prea tare, schimb strategia şi găsesc alte modalităţi de rezolvare, nu-i o problemă.

Ce dorinţă vreţi să vi se împlinească?

Orele de judo în programa şcolară.

Sună nemaipomenit. Marele pariu.

Da. E o mare dorinţă a mea.

Banii, am vorbit mai devreme despre asta, au schimbat lumea sportului. Când e momentul oportun ca un sportiv să devină om de afaceri? Precum vedetele din fotbal sau Formula 1 sau baschet sau hochei.

Să lămurim ce înseamnă un judoka de succes. Eu cred că fiecare judoka, dacă e deştept, are succes. Nu e important că ai obţinut titulul de Campion Mondial. Contează dacă ai obţinut calităţile pe care ai vrut să le obţii. Cred că în orice moment un judoka poate decide să plece de pe tatami şi să intre în lumea afacerilor. Dacă e un sportiv bun, îşi poate găsi drumul şi se poate îmbogăţi - dar ce înseamnă bogat? Dacă ai suficient, eşti bogat. Dacă vrea să fie bogat, e în regulă. Dacă vrea să găsească modalităţi să aibă o viaţă împlinită, e în regulă şi aşa. Cred că poate face asta oricând se simte puternic, orice judoka înţelege cu adevărat ce înseamnă judo.

Sunteţi un om bogat?

Da, sunt. Sunt foarte bogat. Pentru că am destui bani să trăiesc şi am mulţi prieteni. Nu chiar mulţi, dar am destui prieteni. Aşa am ajuns cel mai bogat om din lume.

Deci dacă ai prieteni, eşti bogat? Dacă eşti fericit, eşti bogat?

Dacă ai suficienţi bani pentru tine, eşti bogat. Nu e posibil să ai toţi banii din lume. Pentru mine este de ajuns.

Îl cunoaşteţi pe dl Marius Vizer de multă vreme. Cum colaboraţi unul cu altul?

De ce mă întrebaţi asta? Înţeleg, pentru că Marius Vizer este o personalitate deosebită. Şi e adevărat că uneori nu e tocmai uşor să lucrezi cu aşa oameni puternici. Dar pentru mine e foarte simplu: suntem prieteni şi ne respectăm unul pe celălalt. Avem încredere unul în altul şi ne iertăm micile greşeli. Iar la baza relaţiei noastre se află prietenia şi dragostea pentru judo. Atunci când ai lucrurile acestea, este foarte uşor să comunici cu personalităţi puternice, cu oricine. 06.50

Domnul Vizer este preşedintele SportAcord. Unde vedeţi SportAcord în următorii 10-15 ani?
Un pariu extraordinar.

Un pariu extraordinar, da. Îl cunosc pe dl Vizer de mulţi ani şi ştiu că oameni ca el pot schimba lumea. Personalităţile schimbă lumea. Şi viitorul SportAcord este extraordinar. SportAcord e o organizaţie mare, e cea mai mare organizaţie sportivă. Multe Federaţii, le cunosc nevoile, dorinţele, problemele. Împreună pot rezolva orice, toate problemele. Iar SportAcord este o organizaţie care uneşte toate sporturile. Cred că peste câţiva ani vom auzi mai multe despre SportAcord şi vom avea competiţii mai atractive şi mai complexe precum sporturile de plajă, luptele şi altele. Şi din ce în ce mai mulţi oameni vor fi implicaţi în aceste activităţi sportive, datorită politicii duse de Marius Vizer.


Cel mai faimos judoka din lume este dl Vladimir Putin. E părerea mea. Nu şi cel mai bun, dar cel mai cunoscut. Este dl Putin un sportiv bun? Trebuie să ştiţi, ca preşedinte, ca practicant.

În primul rând chiar a fost un atlet extraordinar, a fost maestru al sporturilor în fosta Uniune Sovietică, a fost campion la Leningrad, acum Sankt Petesburg. Este un luptător foarte, foarte bun de judo. Pentru mine, dl Putin chiar este cel mai bun judoka. Repet: judo nu-i bun doar pentru întreceri, ci şi în viaţă. E important cum foloseşti strategiile din judo. Cred că dl Putin poate face acest lucru la un nivel foarte ridicat, e un judoka adevărat. Când citesc în ziare sau văd la televizor diverse strategii ale sale, îmi dau seama că provin din judo. Le înţeleg şi îmi plac foarte mult.

Se antrenează zilnic sau de două ori pe săptămână?

Nu ştiu cât de des.

Aţi spus că e la nivel înalt.

Chiar nu ştiu. Nu-i doar antrenament fizic, e antrenamentul spiritului în primul rând, al minţii. Poţi să faci judo şi dacă nu ai cum să te mişti. Nu ştiu cât de des merge dl Putin la judo, ştiu că face judo, dar îi place şi înotul, călăria, hockeyul. Este o adevărată plăcere să avem un preşedinte sportiv. 11.57

Poate şi pentru restul lumii.

E un bun exemplu pentru generaţiile tinere. Tinerii au nevoie de modele. Poţi vorbi sute de ore cu copiii tăi, dar când văd ceva, chiar şi o singură dată, un minut de exemplu pozitiv are efect. Copiii, dar şi ceilalţi oameni dacă văd un preşedinte activ, îşi doresc să devină şi ei importanţi, să devină preşedinţi. Aşa se apucă de sport. E foarte bine.


Cum reacţionează domnul Putin în faţa unei înfrângeri pe tatami?

Am văzut uneori unele tehnici. Am văzut staetoshi, am văzuta tehnica soynagi, deci judo ştie. Dar e important cum e înfrânt în viaţă, în politică. E mai important acum.

Cum este domnul Putin personal? Am văzut că sunteţi prieteni.

Nu sunt prieten apropiat cu domnul Putin, dar toată lumea ştie că nu îşi trădează niciodată prietenii. Şi am văzut cât de mult îşi respectă antrenorul. Pentru mine asta este foarte important. Am văzut care este relaţia dintre domnul Putin şi antrenorul său, deci a fost un exemplu şi pentru mine.

Domnul Putin, şi asta e ultima întrebare despre el, este implicat puternic în mişcarea sportivă pentru Rusia. Aţi observat consecinţe pozitive directe pentru Rusia graţie acestui fapt? În afară de Jocurile Olimpice, Campionatul Mondial de Fotbal şi multe alte lucruri organizate. Oamenii din Rusia fac sport din această cauză?

Da

Din ce în ce mai mulţi oameni?

Sigur! Iar spun, e o chestiune de exemplu. În primul rând oamenii sunt mândri că au un preşedinte sportiv activ. Cred că aşa e peste tot. Dacă ai un lider puternic îţi place de el şi esti mândru de asta. Iar exemplul este foarte important şi poporul e din ce în ce mai activ. Mulţi oameni merg la hochei acum. Şi mulţi oameni merg la dojo. Nu doar cei tineri. Dacă vreţi să înţelegeţi ce înseamnă asta, este exemplul lui. Este cea mai bună publicitate pentru judo.

Care este secretul faptului că ruşii sunt competitori atât de puternici la orice nivel, în aproape orice sport?

Cred că ar trebui să vorbim despre multe lucruri. O istorie măreaţă a unei ţări măreţe, lideri buni, multe războaie care au făcut oamenii puternici, responsabilitate faţă de ţara ta, cred că multe lucruri. Dar e important că nu am avut o viaţă perfectă în trecut, ca şi românii. A fost o istorie cu adevărat dificilă şi ne-am sacrificat mult. Şi când te sacrifici, devii mai puternic, ai un spirit mai puternic.

În şcolile româneşti sunt două ore de sport în curricula săptămânală. Credem că este foarte puţin. Cum este în Rusia?

Cred că tot două ore sunt.

Vă luptaţi cu asta?

Nu cred că este posibil să rezolvi problema educaţiei fizice a copiilor la şcoală. Ar trebui să prezentăm sporturi diferite, profesorii ar trebui să explice ce sporturi există în lume şi apoi copiii ar trebui să se hotărască ce sport preferă. Apoi ar trebui să meargă după şcoală la cluburi. Asta cred că e calea. Deci şcoala este bună doar ca să îţi facă o idee despre sport, dar nu ca să schimbe dramatic condiţia. Nu cred că este posibil.

Domnule Soloveychik, domnule preşedinte, ce este un lider?

Cred că un lider este persoană care ştie exact care este scopul, care cunoaşte calea spre acest scop şi care poate implica mediul său pentru a merge pe acea cale, pentru a atinge acel scop.

Sunteţi un cetăţean rus al lumii. Iubiţi un sport care aduce oamenii împreună, judo. De ce credeţi că mai există atâta rău în lume? De ce lumea întreagă nu e ca în judo, tatami, dojo?

Lumea poate fi diferită, nu este bine dacă lumea are doar o parte albă, o singură parte. Nu ar fi interesant. Deci viaţa noastră este foarte intersantă, judo este foarte interesant, lumea este interesantă, strategiile sunt interesante, deci lumea ar putea fi altfel. Şi e bine să fie lucruri rele şi lucruri bune, alb şi negru, deci este normal şi fiecare trebuie să se hotărască singur de ce parte se pozionează şi ce face.

În Uniunea Europeană ziarele, televiziunile, unii politicieni spun că este pe cale de a apărea o nouă Cortină de Fier. Cum se sinte acest lucru din poziţia dumneavoastră, ca preşedinte al unei federaţii care trebuie să aducă oamenii împreună?

Eu nu sunt politician, ca să vorbesc despre Cortina de Fier. Dar vă spun că în calitate de Preşedinte al Organizaţiei de Judo fac tot ce îmi stă în puţintă ca să distrug frontierele dintre naţiuni şi judokani. Încercăm să susţinem pe toată lumea. De exemplu, astăzi avem o competiţie, Campionatele Europene în Bucureşti.

Patruzeci ţări.
Patruzeci de ţări vin, da. Este foarte bine.

Fantastic.

Iar una dintre aceste ţări este Ucraina. Ştim că este o situaţie dificilă şi pentru noi este emoţionant. Este o situaţie dificilă pentru fraţii noştri judoka din Ucraina în acest moment. Împreună cu Federaţia Românească, Uniunea Europeană de Judo i-a ajutat pe judoka ucraineni să vină aici, să aibă şansa să ajungă pe tatami cu ceilalţi şi îi sprijinim. La fel a fost şi înainte cu alte ţări, cum ar fi Kosovo. Împreună cu Federaţia Sârbă de Judo sprijinim Kosovo, le dăm echipamente, tatami, judoji. Deci aşa facem în judo. Pentru că primul lucru pe care îl facem este să punem judo pe primul loc şi suntem fraţi pe tatami şi suntem fraţi în viaţă. Nimic nu schimbă asta. Încerc să fac tot posibilul ca politicienii să nu ne pună într-o situaţie conflictuală.

Cum percep oamenii normali asta? Ucraina versus Rusia, Rusia versus Ucraina. Este un subiect foarte interesant acum peste tot în lume.

Vă pot spune iar, din poziţia mea, că atunci când deschid televizorul simt că sunt sacrificat. Şi cred că toţi ceilalţi oameni, din alte locuri şi oamenii normali ar trebui să simtă acelaşi lucru. Oamenii normali. Doar cei care au un interes în acest conflict trebuie să se gândească la altceva. Dar suntem sacrificaţi şi ne simţim foarte rău.

Dacă lumea ar fi un tatami uriaş guvernat de legile judo-ului, ar fi omenirea mai bună?

Da. Dacă filosofia judo este răspândită peste tot şi dacă oamenii ar avea suficiente cunoştinţe pentru a comunica cu alţi oameni, cu siguranţă lumea ar fi mai bună.

Rusia, America, Uniunea Europeană. Care este cea mai bună?

Nu este o competiţie. Îmi place Rusia, sunt patriot, dar îmi plac europenii şi am prieteni foarte buni şi în America. Şi când vin în România îmi place foarte mult, mai ales pentru că am prieteni foarte buni aici. După care, probabil că îmi plac străzile largi, îmi plac clădirile, îmi place natura, Braşov, Delta Dunării. Dar în primul rând îmi palc oamenii. Pentru că viaţa noastră depinde de relaţiile cu oamenii. Deci nu pot spune cine este mai bun. Pentru că poţi găsi prieteni peste tot şi astfel te poţi bucura de viaţă.

Cum vi se pare ţara noastră?

Îmi place foarte mult. Am avem o istorie dificilă asemănătoare, avem aceeaşi religie, ne înţelegem foarte bine unii pe ceilalţi, ne plăcem. Am atât de mulţi prieteni aici, încât e mereu o plăcere să vizitez România.

Ce vedeţi când vă uitaţi în oglindă?

Mă văd pe mine. Mă văd pe mine, o persoană care nu e perfectă.

Cum vi se pare ţara noastră, de fiecare dată când veniţi, domnule Salaveicic? Aţi fost aici de mai multe ori de-a lungul anilor.

Poate nu e prea drăguţ să spun asta. Am fost în Bucureşti, am fost în Arad, am fost în Delta, aveţi o natură frumoasă, aveţi oraşe frumoase şi îmi plac foarte mult străzile largi din Bucureşti, pentru că se aseamănă cu Rusia. În Europa nu sunt multe oraşe ca Bucureştiul. Aveţi părţi frumoase ale oraşului vechi. Îmi plac foarte mult. Dar, pentru mine, este foarte important ca atunci când vin aici să îmi întâlnesc prietenii şi să petrec timp mai mult discutând cu ei, la masă, poate şi să mai vedem câte ceva. Poate nu e foarte drăguţ din partea mea, dar ăsta e adevărul.

Spuneţi-mi câteva nume de români pe care îi cunoaşteţi.

Dracula. Da, toată lumea ştie de Dracula.
Nadia Comăneci, Ceauşescu, Marcel Pavel. L-am întâlnit, dar nu pot spune că îl cunosc foarte bine. Nu ne-am întâlnit în mod special, dar mi-l amintesc pe Marcel Pavel, Marius Vizer şi toţi ceilalţi prieteni ai mei.


Dacă nu ar exista judo, ce aţi face? Deci fără judo. Aţi începe o nouă viaţă fără judo. Judo nu există, poate inventaţi unul.

Nu-mi pot imagina. Probabil aş găsi oricum un sport apropiat de judo. Cred că aşa ar fi. Aş găsi ceva, karate, nu ştiu, cred că ar fi la fel.

Încotro se îndreaptă sportul?

Eu cred că sportul va uni oamenii. Pentru că acum viaţa este atât de dură şi de dificilă şi oamenii se sacrifică. Nu sunt prea multe lucruri pe care le putem propune tinerilor, noilor generaţii, pentru a supravieţui în această viaţă dificilă şi pentru a-şi găsi un drum. Drogurile, alcoolul şi alte lucruri rele sunt la îndemâna tinerilor.

Va fi sportul o valoare a ţărilor cu economii puternice?

Multe ţări sunt acum în criză şi recesiune şi în situaţia asta mă gândesc că pentru competiţiile importante trebuie să găsim ţări puternice care au puterea şi banii ca să organizeze asemenea evenimente. Ţările mari trebuie să îşi asume aceste responsabilităţi. Trebuie să invite federaţiile să organizeze competiţii.

Cum credeţi că deciziile politice afectează sportul?

Când s-a luat decizia de a boicota Jocurile Olimpice, a fost o decizie proastă. Când spunem, de exemplu, să nu organizăm un eveniment sportiv în Rusia, de exemplu, pentru că există un conflict cu Ucraina, este o decizie proastă. Ar trebui să folosim aceste oportunităţi pentru a găsi un pod între ţări, nu să distrugem podurile.

Cum arată condiţia umană prin ochii dumneavostră, dat fiind faptul că aţi cunoscut atât de mulţi sportivi celebri?

Am multe exemple bune şi, aşa cum am mai spus, sunt fericit pentru că am cunoscut mulţi oameni puternici şi pozitivi. Şi cred că peste tot, nu doar în Rusia, cred că cei care obţin rezultate bune, medalii în competiţii, îşi continuă cariera în diferite domenii, dar aduc cu ei valorile sportului. Fie în afaceri, fie în politică, aceşti oameni vor trebui să schimbe lumea cu ajutorul valorilor lor. Şi fac asta. Am cunoscut aceşti oameni şi cred că pot face mult după ce îşi termină cariera.

În ce fel de familie aţi crescut?

Într-o familie de sportivi, de judokani. Până acum aşa a fost. Îmi place foarte mult această familie.

Sunteţi la a treia generaţie? Copiii dumneavoastră sunt a treia generaţie de judokani?
Nu, nu. Eu m-am născut într-o familie de ingineri, o familie săracă. Dar am fost educat şi în familia sportului.

La bază, sunteţi şi dumneavoastră inginer?

Nu, eu am făcut studii de jurnalism.

Jurnalism? Interesant!

Da, am absolvit Universitatea din Moscova. Am lucrat pentru un ziar de sport. Nu am fost jurnalist mult timp. Apoi am fost antrenor şi apoi mi-am dedicat cea mai mare parte a vieţii judo-ului. Şi am făcut şi câteva afaceri.

Deci părinţii dumneavoastră au fost ingineri?

Păriţii mei erau ingineri.

Ce fel de copil aţi fost?

Am fost un copil singur la părinţi. Normal, foarte normal. Părinţii nu aveau prea mult timp. Nu doar în Uniunea Sovietică, ci şi în România, părinţii erau foarte ocupaţi. Deci aveam de ales să merg pe stradă sau să merg la sala de sport. Mergeam la sala de sport. Eram normal. Nu eram deloc un elev strălucit. Mai mult petreceam făcând judo, decât făcând lecţii pentru şcoală. Deci eram foarte normal.

Care este cel mai important sfat pe care l-aţi primit de la părinţi?

Că trebuie să muncesc mult. Ca să realizezi ceva, trebuie să munceşti.

Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le-aţi dat copiilor dumneavoastră?

Aceleaşi. Că nu contează cât de talentaţi sunt, contează cât de mult muncesc.

Cât de des vă vedeţi părinţii?

Depinde de cât de mult călătoresc. I-am văzut acum două zile. Am stat la Moscova trei zile şi o zi i-am vizitat pe ei.


Sunteţi aici pentru Campionatele Europene de Juniori. Deci vă petreceţi o parte din viaţă printre oameni tineri, foarte tineri. Cum ar arăta viaţa fără copii?

Mie îmi place să călătoresc pentru competiţii. Pentru că primesc atât de multe emoţii pozitive şi adrenalină în timpul acestor competiţii. Şi mă gândesc la aceşti băieţi şi fete ca la eroi. Pentru că ei chiar sunt eroi. Ei nu sunt normali. Petrec atât de mult timp la sala de sport, cheltuie atât de multă energie, muncesc atât de mult pentru vârsta lor, încât este incredibil. Sunt eroi. Pe lângă educaţia pe care le-o dă sportul, pot fi eroi şi în viaţă. Pot fi eroi în afaceri, în fabrici. Sunt ca James Bond, pot face mai mult decât alţii pentru că sunt antrenaţi de sport, de judo în acest caz şi pot face mai mult. Şi când îi întâlnesc în timpul competiţiilor sunt foarte fericit. Îmi place să îi văd cum se luptă, să văd în primul rând lupta caracterelor, tehnicile frumoase, emoţii, când sunt bucuroşi, când nu sunt bucuroşi... Asta este viaţa adevărată pentru mine.

Ştiţi o parte dintre judokanii români. Care sunt valorile lor? Aţi remarcat, în special fetele.

Alina Dumitru a fost o mare campioană. Îmi place foarte mult de ea pentru că am văzut-o în diferite momente.

S-a mărit anul ăsta, ştiţi?

Nu. E bine. Aşa e viaţa. O felicit! Dar vreau să spun că am văzut-o şi când era în formă bună şi când era în formă proastă. Dar niciodată nu am văzut să nu se bată cu furie. Deci când o să vină în presă sau în afaceri îşi va aduce valorile cu ea. Copiii vor avea în ea un foarte bun exemplu. Felicit România pentru oameni precum Nadia Comăneci, Alina Dumitru, Andreea Croitoru şi mulţi, mulţi alţii.

Cât de mult puteţi ierta?

Cât? Cât credem în Dumnezeu? Trebuie să iertăm. Nu sunt perfect, dar sunt foarte credincios.

Ce admiraţi cel mai mult la oameni?

Admira. Spune-mi ce înseamnă a admira. Tradu acest a admira.

Să admiri înseamnă să priveşti cu respect.

Şi care era întrebarea?

Ce admiraţi mai mult la oameni? La un bărbat, la o femeie, la un prieten?

Cred că de la începutul fiecărei cariere de judokan primeşti lecţia respectului. Şi dacă eşti un judoka bun trebuie să îţi respecţi adversarul, dar şi antrenorul, prietenii, copiii, părinţii. Trebuie să respecţi. Este o calitate importantă. Trebuie să fac asta şi încerc să fac asta şi respect foarte mult oamenii din viaţa mea pentru că sunt minunaţi. Şi încerc să fiu şi eu la fel. Încerc să fac ceva pentru a fi la fel ca ei.

Aveţi regrete? Vă este teamă de ceva?

Sunt ca un om normal. Frica nu este rea. Întrebarea e cum să lupţi cu frica. Dacă poţi face asta, eşti puternic. Deci, mi-e şi mie teamă uneori, la fel cum le este tuturor.

Cum aţi vrea să îşi amintească oamenii despre dumneavoastră peste 15 ani?

Cred, nu-mi place, cred că este important Sa ai dacă anumite realizări, planuri, nu este important ca oamenii să spună că cineva anume a făcut asta. Este important să se facă. Şi nu aş vrea ca oamenii să îşi amintească de mine sau de numele meu. Este important să continue copiii pe drumul tău sau pe drumul lor... Nu este important cum îşi amintesc de mine oamenii.

Domnule Preşedinte, domnule Serghei Salaveicic, sunteţi un bărbat de succes. Dar cum arată o înfrângere pentru dumneavoastră? Cum trataţi o înfrângere în general?

Vă spun drept, cred că nu am făcut nimic ca să ajung în poziţia asta. Cred că s-a întâmplat pentru că a fost voinţa Domnului. Se întâmplă. Poate că am fost la locul potrivit, la momentul potrivit sau am făcut lucruri mărunte, dar nu am avut o strategie ca să ajung într-o funcţie înaltă. S-a întâmplat de la sine. Acesta este secretul

Haideţi să punem, este ultima întrebare, să punem cariera şi viaţa dumneavoastră într-un singur cuvânt? Sau în câteva cuvinte.

Prietenie, prietenie. Totul s-a întâmplat graţie prieteniei în viaţa mea. Ăsta e adevărul. Datorită relaţiei mele cu oamenii.


Ce vă face mândru în viaţă?

Mândru dacă strategia ta a fost corectă şi ai dus-o la îndeplinire cu succes. Atunci te poţi simţi mândru.

Vă mulţumesc domnule Salaveicic!
Vă mulţumesc domnule Dorin!

Pentru acest interviu pentru Realitatea TV, emisiunea Oamenii Realităţii va avea un viitor foarte bun.

Vă mai mulţumesc o dată!