Romanul de care vorbeşte toată lumea: PURITY, de Jonathan Franzen. Şi o pledoarie anti-UBER
Rubrica Bookface prezintă săptămâna aceasta cel mai nou roman al unuia dintre cei mai mari scriitori americani în viaţă: Jonathan Franzen şi al său “Purity”. Plus dezbateri incitante: de exemplu, de ce e bine să fii sceptic cu fenomenul Uber?
Jonathan Franzen – Purity. Este scriitorul răsfăţat al Americii. De aceea am citit de cum a apărut noul roman ca să vă spunem dacă merită sau nu – el va fi publicat şi în română până în primăvara anului viitor.
Franzen e specializat în prinderea obsesiilor cîte unui deceniu – anii ’90 sunt prinşi perfect în romanul “Corecţii”, anii 2000 au fost “fotografiaţi” în romanul “Libertate”. Acum avem deceniul doi al mileniului 3 prins în cronica americanului.
Personaje care seamănă cu Assange, noua generaţie obsedată de tehnologie, probleme de etică intens puse în scenă etc. A, şi să nu uit, e romanul cu cel mai mult sex din cariera lui Franzen. Şi multă masturbare, chestie care merge la pachet se pare cu noua revoluţie tehnologică. Că doar ce e netul dacă nu o mare de pronografie condimentată cu ştiri, hater-eală şi socializare.
Franzen alunecă zdravăn într-un ton satiric, inventează situaţii şi coincidenţe care sunt menite să alcătuiască un soi de mega-atac retoric la adresa noilor oameni, noilor tehnologii. Rezultatul nu e la fel de bun ca în precedentele două romane. De la o linişte realistă, a trecut la un soi de isterie satirică. Uneori puţin ridicolă. A beneficiat de recenzii dure care-i taxează şi antifeminismele cam de duzină, şi stilul mult prea schematic în care descrie lumea ultimilor 10 ani. Însă Franzen rămâne Franzen. Zeci de pasaje subtile, amuzante, analize care par mici eseuri literare şi zeci de observaţii despre lumea de azi care poate pot enerva, dar ating esenţe tari.
UBERIZAREA lumii. În rubrica noastră vă prezentăm şi dezbateri, idei care animă lumea intelectuală şi nu numai în acest moment. Două opinii deştepte, una despre UBER şi metoda de vampirizare a banilor publici, alta despre privatizarea mijloacelor de comunicare începute de Facebook: