Rareș Bogdan, după inculpările în dosarul Mineriadei: Povestiți-le copiilor prin ce am trecut!

Mesajul jurnalistului vine după ce procurorii militari i-au pus sub inculpare în dosarul Mineriadei pe fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul director al SRI Virgil Măgureanu şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Redăm mai jos reacția lui Rareș Bogdan:

“ILIESCU JUDECAT PENTRU SÂNGELE VĂRSAT!

Pentru cei care s-au născut în 1990, care acum au copii, o carieră în față, o țară de clădit, frisonul care ne-a tulburat pe noi, ceilalți, la anunțul inculpării lui Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican-Voiculescu și Miron Cozma pentru prima Mineriadă reprezintă probabil ceva inedit. Nu are cum să le însângereze amintirea teribila sintagmă CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII. Nu au o traumă. Și asta e bine. Sunt mai liberi decât noi, cei care nu am reușit să trecem peste. Vor studia istoria profesionist, dar dacă nu le-o zugrăvim așa cum a fost, cu adevăruri dureroase, nu vor ști cum arată hidoșenia, pentru a putea să o facă irepetabilă.

Aveam 14 ani și începusem să citesc ziarele, "NU", "Baricada", "Romania Libera", "22", Zig Zag", "Expres" si apoi "Expres Magazin" si de multe ori stateam la coadă ca să aflu altă variantă decât cea oficială, unde Iliescu și compania se chinuiau să-și conserve statutul de emanați. Ca mine erau mulți. Nu pricepeam cum este posibil ca salvatorii din 1989 să fie contestați. Cum adică, nu erau curați? Ne mințiseră și ei? Furaseră simbolurile pentru a-și clădi carierele de politruci pe stil nou? Cum să se instaureze o nouă gașcă de mincinoși după 25 de ani de minciună, după 45 de ani de crimă împotriva spiritului, a libertății?

Imaginea lui Marian Munteanu, care a fost aproape omorât de noul sistem deoarece se încăpățâna să-l acuze de farsă, pe urmă sutele de mii de români ieșiți în stradă din nou ca să denunțe ipocrizia emanaților, bâtele în capetele studenților, sediile partidelor istorice devastate de barbari mânați la luptă deoarece auziseră că acolo sunt droguri și dolari, 4 tineri împușcați deoarece aveau instinctul libertății și răspunsul noii puteri, care chema minerii să o salveze - toate sunt imagini care ni s-au întipărit în suflet și ne-au chinuit cumplit.

Pe măsură ce treceau anii, faptul că statul nu găsea dorința de a face dreptate, faptul că dimpotrivă, a căzut pradă găștii comuniste cu față umană (preferam să fiu animal, dacă aceștia erau oamenii) lărgea trauma. Aveam cu toții un mort crescut în stomac și știam că nu vom fi liberi decât atunci când se va face dreptate.

Cei care au fost bătuți și scuipați în Piața Universității se făceau vinovați deoarece aveau barbă, sau purtau ochelari, sau vorbeau engleza, nu doar rusa. Intelectualii erau dintr-o dată dușmanii poporului, deoarece erau alți intelectuali, nu colegii Elenei Ceaușescu.

Ceasul României a stat atunci și părea că o ia înapoi. Ar fi putut fi reglat dacă cel mai moral program politic, cel care ne-ar fi însănătoșit, și anume JOS COMUNISMUL, ar fi avut susținerea instituțiilor statului. Dar deoarece au fost complice cu restaurația, România a fost dată înapoi cu 20 de ani. Reteaua KGB-istilor de rit vechi sau nou a blocat timp de 27 de ani aflarea adevarului.

Încercați să înțelegeți, povestiți-le copiilor, nepoților, prin ce am trecut! Nu era vorba de lipsa salamului și a cașcavalului în 1990 și anii care au urmat, ci de teama că niciodată, criminalii care au împușcat și oameni, dar și speranțe, nu vor plăti.

Sunt părinți care caută dreptatea, sunt ochi care plâng în fiecare zi, există dureri atât de profunde încât îți retează genunchii. De cealaltă parte există iubirea și încrederea că acest neam nu va mai fi terfelit. Sunt patetic, știu, dar așa arată, sună și sângerează inima mea. În parte și pentru faptul că nu am putut mai mult. Trebuia să protestăm, să nu ne clintim din stradă, muți de durere, până când criminalii vor plăti. Nu am putut mai mult, iertați-ne!”.