Primele simptome ale autismului. Toţi părinţii trebuie să ştie asta!
Astăzi este Ziua mondială de sensibilizare faţă de autism. În zilele noastre, autismul este o provocare căreia din ce în ce mai mulţi părinţi trebuie să îi facă faţă. Tulburarea are o gamă variată de simptome care pot fi identificate încă din jurul vârstei de 6-8 luni.
Ca părinte îţi este foarte greu să accepţi că propriul copil este diferit, dar o diagnosticare timpurie este esenţială în cazul autismului. Vorbim de semne care atrag atenţia încă din primele luni de viaţă ale copilului: lipsa contactului vizual, gângurit anormal/ limitat (de exemplu: ţipetele), absenţa imitaţiei sunetelor, gesturilor, expresiilor şi a reacţiilor normale pe care un copil ar trebui să le aibă atunci când cineva vorbeşte cu el.
După vârstă de un an copilul nu arată cu degetul sau nu face alte gesturi şi nu pare preocupat de jucării. Există posibilitatea ca un copil cu autism în vârstă de un an să nu vorbească deloc sau să apară primele cuvinte, însă acestea să nu fie folosite în context. De asemenea, copilul nu da dovadă de nelinişte la separarea de mamă.
Pe măsură ce copilul creşte, semnele devin din ce în ce mai evidente:
Limbajul şi comunicarea unui copil cu autism sunt slab dezvoltate, de obicei apare frustrarea în imposibilitatea de a exprima ce doresc. Până la vârsta de 24 de luni copilul cunoaşte mai puţin de 15 cuvinte, acestea apar şi dispar din vocabularul lui. Mai târziu combinaţiile de cuvinte sunt rare, poate să apară, în unele cazuri, repetarea propoziţiilor sau a cuvintelor. Ritmul, tonul şi volumul vorbirii pot fi ciudate. Copilul nu înţelege şi nu exprimă concepte abstracte, nu poate purta o conversaţie, nu foloseşte potrivit pronumele, în special pronumele personal şi pronumele posesiv, şi rareori pune întrebări, potrivit sfatulparintilor.ro.
Un copil cu autism poate fi uşor identificat prin autostimularile pe care le manifestă, de exemplu: fluturatul mâinilor, mirositul obiectelor, frecatul palmelor. Aceste mişcări sunt folosite cu scopul de a reduce anxietatea, foarte prezentă în viaţă acestor copii.
Interacţiunea socială este un alt aspect important care trebuie privit în cazul copilului cu autism. Acesta din urmă poate prezenţa interes scăzut în interacţiunea cu ceilalţi, lipsa contactului vizual şi dorinţa de a petrece cât mai mult timp singur. Poate acceptă alţi copii în mică măsură sau nu îi acceptă deloc. În jocurile cu alţi copii de vârsta lui nu înţelege regulile de joc.
Autismul nu poate fi vindecat în totalitate, însă prin terapie el poate fi ameliorat. Astfel spus terapia îi ajută pe copiii cu această tulburare să aibă un comportament funcţional, să se integreze în societate şi să se dezvolte armonios. Însă doi factori sunt foarte importanţi atunci când vorbim de progresele copilului cu autism: vârstă la care începe programul de treapie şi tulburările asociate autismului (de exemplu: afecţiuni psihiatrice asociate, retard mental sau ADHD).