Poveste tulburătoare. Născut fără picioare şi degete, a ajuns un sportiv de succes
Nik Hoot a fost adus pe lume în urma unui avort care nu a reuşit. Se întâmpla în 1996, în Rusia. Bebeluşul nici nu ar fi trebuit să supravieţuiască, dar, chiar prematur născut, s-a luptat pentru viaţă. Intervenţia medicală a fost un eşec, dar tocmai asta i-a dat dreptul la viaţă şi i-a permis să respire. În urma procedurii, copilul a rămas fără picioare şi mai multe degete.
Şi totuşi, felul nedrept în care a ajuns pe lume nu l-a împiedicat nicio clipă să se bucure de ea la maximum! Şi-a trăit copilăria în Woodburn, Indiana, într-o familie numeroasă, alături de alţi fraţi şi surori adoptaţi, printre care şi câţiva cu defecte din naştere. La şcoală, Hoot a ajuns un atlet de top, participând la multe competiţii de baseball, baschet, fotbal sau lupte.
Povestea lui Nik stă dovadă că toţi copiii merită o şansă. "Oricine poate deveni cineva", spune el. "Nu pot concepe să ignori un copil cu dizabilităţi. Eu însumi mă consider a fi un miracol", adaugă tânărul.
Părinţii lui adoptivi, Apryl şi Marvin Hoot, au vrut să declanşeze procesul de adopţie în 1997. Cei doi au vrut să înfieze copii din Rusia. Într-un filmuleţ în care apăreau mai mulţi copii care erau înscrişi pentru a fi daţi spre adopţie, Nik a reuşit să se facă remarcat. "Nik a fost ultimul copil care a apărut în imagini. Avea un zâmbet atât de senin, iar ochii îi erau atât de luminoşi... Avea în jur de un anişor şi nu avea picioare", îşi aduce aminte Apryl.
Deşi erau hotărâţi să-l adopte, Apryl, care avea 46 de ani pe atunci, s-a temut că nu va reuşi să aibă grijă de un copil atât de sensibil. Dar, după ce au discutat cu un preot, cei doi şi-au dat seama că au suficient de multă putere încât să-i ofere copilului un cămin.
"La început, îmi era teamă să-i pun picioruşele. Apoi, am asociat ideea cu o pereche de pantaloni. Şi aşa mi-am dat seama că nu este nimic complicat. La început, nu ştiam cum va reacţiona. Firma de proteze ne-a trimis şi un cadru pentru copilaş. Dar, după două zile, l-a aruncat singur şi a început să meargă sprijinindu-se de mobila din jur. Două săptămâni mai târziu, Nik mergea singur, fără pic de ajutor", a spus Apryl.
Pe măsură ce creştea, băiatul a început să fie interesat tot mai mult de un domeniu la care nimeni nu s-ar fi aşteptat: sportul. Apryl s-a gândit că nu e pregătit pentru a intra în competiţii cu copiii care nu aveau nicio afecţiune fizică. "Îmi spuneam tot timpul că nu este pregătit pentru aşa ceva. Mă tot gândem: "Dacă vor râde de el? Dacă nu va face faţă?" Dar m-am înşelat", a spus Apryl.
Ba chiar a câştigat meciuri importante pentru echipă, iar asta i-a adus şi mai multă încredere în forţele sale.
"Pentru mine, obstacolele pe care le-am întâlnit în sport sunt similare cu cele din viaţă. Am învăţat să le accept, să le depăşesc. În viaţă, ai bariere la tot pasul. Dar trebuie să le depăşeşti", spune Nik.
În prezent, Nik a absolvit liceul, are 23 de ani, împliniţi pe 19 septembrie 2019, şi lucrează într-o firmă de amenajări peisagistice, iar mama sa vorbeşte, de câte ori are ocazia, despre cât de important este ca orice copil să primească şansa la viaţă.