Politicieni și jurnaliști, complicii industriei farma în căpușarea banilor din sănătate

Valoarea taxei de clawback este de aproximativ 350 de milioane de euro pe an și a stârnit în permanență nemulțumirea producătorilor de medicamente. Aceștia sunt nevoiți să plătească aproape 33 la sută din valoarea vânzărilor medicamentelor compensate.

Producătorii de medicamente fac eforturi uriașe să convingă guvernul României să renunțe la această taxă, întrucât un experiment reușit poate avea efect de contaminare și pentru alte țări din regiune.

Lobbyul industriei pharma include presiuni asupra guvernului, articole de presă prin care se plâng de riscul unor investiții, dar mai ales de provocarea unor crize majore în sănătate prin retragerea completă a unor medicamente „din motive comerciale".

Cea mai dură am experimentat-o recent în cazul lipsei imunoglobulinei, când s-au înregistrat și decese. Un prim rezultat s-a văzut: guvernul a renunțat la taxa de clawback, cedând șantajului, scrie Dan Andronic pe EVZ.ro.

Problema este spinoasă la nivelul întregului sistem de sănătate, nu numai în România. Prețurile medicamentelor au devenit uriașe, iar statele nu mai reușesc să facă față cererilor producărtorilor de medicamente. De aici a apărut nemulțumirea, cu atât mai mult cu cât există studii științifice care dovedesc că prețul medicamentelor este exagerat și nu are acoperire în cheltulile de dezvoltare și cercetare.

Cu alte cuvinte, industria pharma produce medicamente la un preț exagerat de mare, forțând statul, oricare ar fi el, să-și asume o parte consistentă a cheltuielilor, sub presiunea pacienților. O afacere uriașă.

După ce în anul 2008 s-a reușit performanța negativă de a obține o datorie de 1 miliard de euro, din 2009 au început discuțiile pentru introducerea taxei de clawback. În miezul acestora s-a aflat Lucian Duță, președintele CNAS la momentul 2009. Acesta povestește o întâlnire cu președintele Traian Băsescu:

„Peste câteva zile, mi-am luat inima-n dinți și am sunat la Palatul Cotroceni. Am vorbit cu secretara și am cerut o întrevedere cu președintele României, Traian Băsescu. Sincer să fiu nu mă așteptam să fiu primit, dar surprinzător, peste câteva ore am fost sunat și mi s-a comunicat că președintele mă așteaptă a doua zi, la ora 11.00.

A doua zi, la 10.55 eram în sediul președinției României. La 11:00 fix mi s-a comunicat că pot intra la Președinte. Am deschis ușa. Am simțit răceală din prima clipă. Drumul de la ușă până la birou mi s-a părut că durează câteva ore. Am ajuns în fața lui Traian Băsescu care nu spunea niciun cuvânt. Așa că l-am salutat scurt:

- Bună ziua!

Sunt invitat să iau loc și urmează o întrebare.

- Am înțeles că vreți să-mi comunicați ceva important. Vă ascult!

Am explicat cât am putut de bine și pe scurt situația de la CNAS și faptul că, practic, eram în faliment. Răspunsul a fost sec.

- Ai soluții?

Am explicat că există mai multe soluții, dar singura viabilă este cea a aplicării taxei clawback, care era cea mai îndrăzneață și mai valorosă. La fel de sec am fost întrebat:

- De ce nu o aplicați?

- Domnule Președinte, vor exista reacții violente dinspre piața farmaceutică, vor fi reacții inclusiv din partea ambasadorilor, vorbim de un lobby extrem de puternic. În joc sunt totuși 350 milioane de euro pe an.

În acel moment, Traian Băsescu a izbucnit. Mi-a spus cu o voce tunătoare:

- Domnule președinte al CNAS, în acest caz vă invit să ieșiți afară! Dacă nu vă asumați măsurile care fac bine statului român, atunci puteți să plecați. M-am săturat de minciuni!

Dau să mă ridic și să plec. Îmi spune să stau jos. Tac și încerc să privesc, dar nu se poate. Fumează. Îmi spune doar atât:

- Dacă aveți curaj să luați această măsură, vă asigur că orice presiune pe canale diplomatice nu va avea niciun efect.

Am reușit să spun:

- Am înțeles, domnule Președinte! M-am ridicat și am plecat." Mai multe...