Pastila pentru suflet - Pilda zilei
Rugăciunea zileiRugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur„O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruieștene iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin!”
Gândul zilei
„În ceea ce privește evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se dedică întru totul. Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea? Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite. Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră. Văduva care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toți.” – Cuvinte Duhovnicești ale Sfântului Ioan Gură de Aur
Știai că?
Moaște, adică Sfintele moaște sunt trupurile sau rămăşiţele trupeşti ale sfinţilor, despre care Biserica ne învaţă că ele conţin aceleaşi daruri dumnezeieşti şi puteri supranaturale care au însufleţit pe sfinţi cât au fost în viaţă, puteri care se păstrează şi după moarte în trupurile lor neputrezite. Creştinii cinstesc sfintele moaşte ca şi pe sfinţi. De asemenea cinstesc relicvele (rămăşiţele sfinte) adică lucrurile, obiectele provenite de la sfinţi şi care le-au aparţinut, au rămas de la ei şi ne amintesc de ei. Aşa sunt de ex. relicvele sfinte de la Mântuitorul (coroana de spini şi giulgiul, aduse de cruciaţi şi păstrate în unele biserici din Apus) ca şi rămăşiţele din lemnul sfânt al Sfintei Cruci, relicve de la Sf. Fecioară Maria (brâul şi omoforul) care se păstrau în biserica Vlahernelor din Constantinopol, lanţul cu care a fost legat Sf. Petru (se păstrează în biserica „Sf. Petru în lanţuri“ din Roma) ş.a. Relicvelor li se acordă aceeaşi cinstire ca şi acelora cărora le-au aparţinut, aşa cum de ex. păstrăm cu grijă şi pietate lucruri care ne amintesc de părinţii noştri sau de cei dragi, care au dispărut. Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre minuni făcute prin rămăşiţele pământeşti ale sfinţilor, aşa cum vedem în Vechiul Testament minunea învierii unui mort care fusese atins de moaştele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Biserica a cinstit din primele timpuri osemintele mucenicilor, adunându-le cu grijă şi zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu tradiţia s-a păstrat, dovadă că în altarul fiecărei biserici, când se construieşte, se pun părticele din sfinte moaşte la piciorul Sfintei Mese, precum şi în Sfântul Antimis, care stă pe Sfânta Masă, în altar.
Pilda zilei
Răspunsul potrivit
La poarta unei cetăţi stătea un bătrân înţelept şi numai el putea lăsa înăuntru pe cei care nu erau de acolo. Într-o zi, în faţa cetăţii se opri un nobil, cu o suită aleasă şi bogată. I-a spus bătrânului că vrea să se stabilească acolo, iar bătrânul l-a întrebat de ce şi-a părăsit cetatea lui.
Fiindcă acolo sunt oameni răi, avari, invidioşi, trufaşi! i-a răspuns nobilul.
Dar nu ştiu ce cauţi pe aici, dacă ai tăi erau aşa, nici nu ştii cât de răi sunt cei de aici. Când te vor vedea atât de bogat, în prima noapte îţi vor fura toată averea.
Bărbatul a plecat supărat mai departe.
Înspre sfârşitul zilei s-a înfiinţat în faţa bătrânului un alt bărbat, mai modest şi fără alai. La fel, voia să se stabilească în acea cetate. Bătrânul i-a pus aceeaşi întrebare.
A trebuit să plec din cetatea mea fiindcă le-am greşit celor de acolo. Ei sunt oameni buni, credincioşi, generoşi, însă purtarea mea i-a supărat şi acum nu mai am curajul să îi privesc în ochi.
Pofteşte înăuntru: în cetatea aceasta sunt oameni şi mai buni decât acolo de unde vii tu.
După ce tânărul acela a trecut de poartă, un negustor care auzise ambele discuţii i-a spus bătrânului:
Ar trebui să îţi fie ruşine! I-ai minţit pe amândoi.
Bătrânul a zâmbit şi i-a răspuns:
Nu am minţit pe nimeni. Eu doar le-am răspuns după potriva fiecăruia fiindcă fiecare vede lumea aşa cum e sufletul său.
Citește mai multe pe realitateaspirituala.net.