Ștefănești, orașul pe care oamenii îl vor din nou comună: „Nu ne-o făcut nici măcar ziua orașului”
În 2004, comuna Ștefănești s-a transformat în orașul Ștefănești. A fost un referendum la care locuitorii au participat în număr mare, crezând că statutul de oraș le va aduce mai multe beneficii, că vor avea drumuri, apă, canalizare, că vor veni investitorii. Nimic din toate acestea nu s-a realizat. În schimb, taxele și impozitele locale s-au majorat la nivel de oraș. După 14 oamenii din Ștefănești parcă nu ar mai vrea statutul de orășeni și ar prefera să fie din nou țărani, scrie Realitateadebotosani.
Nici autoritățile locale nu sunt prea fericite cu statutul de oraș. Viceprimarul Toader Rotari ne spune că după intrarea României în UE, orașul Ștefănești a avut de pierdut. Dacă ar fi fost în continuare comună, ar fi avut acces la fondurile europene și acum era rezolvată problema apei, canalizării sau a drumurilor. Cu puțin peste 5000 de locuitori, orașul Ștefănești nu a avut acces la banii europeni și a depins doar de banii de la guvern.
„Odată cu obținerea statutului de oraș s-au pierdut niște oportunități. Erau niște proiecte valabile pentru comune. Noi încercăm pe cât posibil să facem cât mai multe proiecte. E mai dificil. Ne-am dorim ca la oraș dar din păcate, mai mult ca la țară se trăiește. Încercăm să facem un proiect pentru canalizare. Acum există doar la nivelul blocurilor. S-au pierdut niște oportunități. Au fost niște încercări ale unor basarabeni de a deschide o fabrică în Ștefănești. Încă nu e destul de exploatată zona lacului Stânca-Costești. S-ar putea dezvolta mai mult din punct de vedere turistic. Forță de muncă încă este chiar dacă unii au plecat prin străinătate”, ne-a spus Toader Rotari, viceprimarul orașului Ștefănești (FOTO).
Orașul Ștefănești este la 5 kilometri de granița cu Republica Moldova și Vama Stânca, la mai puțin de 50 de kilometri de municipiul Botoșani și la aproximativ 85 de kilometri de Iași. Strategic este bine poziționat. În schimb, din punct de vedere economic și al infrastructurii este la un nivel foarte jos.
În centrul orașului sunt câteva blocuri care seamănă cu niște ghetouri. Oamenii au sobe iar rețeaua de apă și canalizare este într-un stadiu avansat de degradare. La vreo 50 de metri de primărie sunt vreo 10-15 bărbați care stau. Stau și mănâncă semințe. Doi bărbați stau pe iarbă și joacă un joc cu cărți. Se plâng că primăria nu face și că nu au condiții.
În cartiere, oamenii sunt deranjați și nu prea de condiții. În schimb, sunt supărați că impozitele sunt prea mari și chiar trebuie să le plătească. O femeie era mai deranjată de faptul că primăria nu a făcut zilele orașului.
„Nu ne-o făcut nici măcar ziua orașului. Și dreptul ăsta ni l-a luat. N-avem și noi ce trebuie la oraș, suntem numai cu impozitele. Dacă nu le plătim, ne trimite repede acasă. Nu s-a schimbat nimic de când a devenit oraș. Numai a făcut domnul primar drumurile astea, de când a venit”, ne spune o femeie care locuiește la o casă din zona centrală a Ștefăneștiului.
O altă femeie care locuiește în mahala, ne spune că centrul orașului arată destul de bine și este optimistă că se vor rezolva și problemele locale. Ea pare mai preocupată de ce se întâmplă la București și de conflictul dintre Iohannis și Dragnea.
„Dacă ar să facă ceva, o să arăte a oraș. Târgul tot o frumușăl, nu e chiar la țară. E bun și așa. Sănătate să fie și pace și liniște între partide și domnul președinte. Domnul președinte să mai lese de la dânsul că văd că…”, spune o altă femeie.
Centrul orașului Ștefănești este o zonă a contrastelor. Vezi căruțe și Audi Q7 ori BMW X5 și X6, vezi un sediu modern al primăriei și alături niște clădiri care stau să se dărâme, vezi un drum asfaltat și alături o stradă pietruită și plină de praf, vezi niște flăcăi care stau și monitorizează fiecare mișcare, sunt atenți la cine vine în zonă și dacă e vreo mașină „suspectă” de pe la județ. Mulți dintre ei sunt beneficiari ai ajutorului social și sunt în conflict cu primarul care i-a pus să presteze orele de muncă în folosul comunității. Unii le-au prestat, alții și-au trimis nevestele la muncă iar alții au rămas fără „social” dar se descurcă ei.