Moise Guran, ipoteză şocantă pentru abuzurile ANAF: inspectorii corupţi
Moise Guran are o explicaţie interesantă pentru excesul de zel al inspectorilor ANAF care închid magazine, restaurante şi cofetării pentru "găuri" în evidenţe de 2 lei, 5 lei sau 15 lei.
Potrivit lui Guran, excesul de zel al inspectorilor ANAF este, de fapt, un mod de protest: fără evaziune n-ar mai exista nici corupţie, iar "comisarul are și el rată la bancă, copii de trimis la facultate, o soție cu pretenţii de soţie de comisar, na!, toate astea înseamnă bani".
Chiar dacă la Antifraudă nu mai sunt aşa mulţi şpăgari cum erau la Gardă, spune jurnalistul TVR, mai sunt câţiva, pe ici, pe colo şi "exact ăia sunt ăi cu abuzurile".
"De vreo săptămână pe toate canalele media – tv, radio dar mai ales bloguri şi internet, e un adevărat concurs național de relatat fapte scandaloase ale Fiscului. Cum au venit ei, comisarii, şi au închis, ca roboţii, un magazin pentru un leu cinzeci în minus în casă... da' nu pierde statul mai mulţi bani?... sau cum au închis cârciuma cutare, că erau 50 de lei în plus, bacşişurile chelnerilor... dar de cazul de la Buzău, cu bătrânii pe care îi impozitează statul că erau, fără să ştie, acţionari şi luau un leu dividend, aţi auzit? Strigător la cer! Şi chiar este!", scrie Moise Guran.
Potrivit lui Guran, în ţara noastră, patronii se împart în două mari categorii – unii care lunar, când plătesc dările la stat, sunt aproape de apoplexie, iar alţii care, la intervale regulate de timp, plătesc Fiscului o amendă modică, dublată de o şpagă cam de aceeaşi valoare cu amenda, comisarului ce a aplicat-o.
"Problema este că, dacă toată lumea dă bon fiscal, inspectorii ăia de la Antifraudă vor fi nevoiți să trăiască din salariul mizerabil de trei-patru mii de lei ... Adică ce, dumneavoastră credeați că evaziunea fiscală e sat fără câini? Un inspector fiscal simte evaziunea în aer, din momentul în care a intrat într-un magazin ...o amușină (...) Evaziunea mică, de butic, o ştie şi comisarul de la Fisc, staţi liniştiţi... După atâția ani în care s-au creat adevărate relații simbiotice între comerciant și comisarul care îl controlează, ia şi șpaga, dar îl şi amendează, de fapt relaţia este una de protecţie. Dacă toată marfa trece prin casă... Dumneavoastră consideraţi că ăla de la Fisc va fi fericit? Ar fi o situație ce nu s-a mai văzut, iar oamenilor le e frică de necunoscut... Adică, de unde o să mai dea buticaru' suta de euro şpagă?", descrie situaţia Moise Guran.