Michel Houellebecq, autorul "Supunerii": "Franța va rezista. Te obişnuieşti cu atacurile teroriste"
"În urma atacurilor de la Paris din luna ianuarie, am petrecut două zile uitându-mă încremenit la știri. În urma atacurilor din 13 noiembrie, abia am deschis televizorul. Am sunat oamenii pe are îi cunosc să văd dacă cartierele lor au fost atacate. Te obișnuiești cu atacurile teroriste", scrie Michel Houellebecq într-un editorial în New York Times, citat de Evz.ro.
"În 1986 au avut loc o serie de atentate în diferite locuri publice din Paris. Cred că Hezbollah a fost în spatele acelor atatcuri. Ele au avut loc la o distanță de câteva zile unele față de altele, nu îmi amintesc foarte clar. Însă îmi amintesc exact atmosfera din metrou din prima săptămână de după atacuri. Liniștea era absolută, iar oamenii făceau schimb de priviri pline de suspiciune.
Asta a fost prima săptămână, apoi, destul de repede, starea de spirit a revenit la normal. Perspectiva unui nou atac era iminentă, și era acolo, în mintea tuturor, până când s-a retras în fundal. Te obișnuiești cu atacurile teroriste.
Franța va rezista. Francezii vor rezista pentru că nu există altă soluție și pentru că te obișnuiești cu orice. Nicio forță umană, nicio frică, nu este mai puterncă decât obișnuința.
„Fii calm și rezistă”. Bine atunci, asta este doar ceea ce vom face. În ciuda percepției comune că francezii sunt destul de docili, ușor de condus, ei nu sunt idioți. În schimb, defectul lor principal este acela că deseori sunt uituci, de aceea e necesară reîmprospătarea memoriei lor din când în când. Există oameni politici care sunt responsabili pentru situația nefericită în care ne aflăm, și mai devreme sau mai târziu, responsabilitatea lor va trebui examinaă. Este puțin probabil, ca un oportunist care trece drept șeful stutului sau un impecil care joacă rolul de prim-ministru, să iasă din această situație arătând impecabil.
Cine a slăbit capacitățile forțelor de poliție până când au ajuns în situația de a nu-și mai putea indeplini misiunea? Cine a indus ideea ani la rând că frontierele sunt o absuridate ciudată și a impus un naționalism rânced?
Vina, după cum se poate vedea, este larg împărțită.
Ce lideri politici au angajat Franța în operațiuni ridicole și costisitoare ale căror rezultat a fost angajarea Irakului și apoi Libiei în haos? Și care au fost liderii politici care, până de curând, au fost pe punctul de a face același lucru și cu Siria?
Concluzia evidentă este nimicitoare, din păcate. Timp de zece ani, Guvernul nostru a fost eșuat lamentabil în misiunea sa esențială: de a proteja populația.
În ceea ce privește populația, ea nu a eșuat chiar de tot. Este neclar ce gândește populația, din moment ce guvernele noastre succesive au avut mare grijă de a nu organiza referendumuri. Însă sondajele de opinie sunt permise și ele dezvăluie următoarele: populația franceză și-a menținut solidaritarea și încrederea în poliție și forțele sale armate, că a fost respinsă părerea lor asupra modului în care migranții și refugiații ar trebui să fie tratați și păerea lor despre aventurile militare în care armata franceză a considerat oportun să se alăture.
S-ar putea cita mai multe exemple ale diferenței între populație și cei care ar trebui să o reprezinte. Discreditarea care se aplică tuturor partidelor politice de astăzi nu este doar una foarte mare, ci este și legitimă. Și mi se pare, într-adevăr, că singura soluție încă disponibilă pentru noi acum este de a ne muta ușor spre singura formă a democrației real: Adică, democrația directă", scrie acesta.