MENIU

Înfricoșătorul experiment Stanford a trimis unde de șoc în lume: "Am mers prea departe"

În 1971, la o prestigioasă unversitate americană, a avut loc cel mai controversat experiment psihologic în care s-a încercat să se investigheze ce se întâmplă când un grup de persoane normale este amplasat într-un mediu ostil. De asemenea, experţii au analizat efectele posibile ale percepţiei puterii. Totul a fost parte a Experimentului ''Închisorii Stanford', scrie Descoperă.ro.

În 1971, psihologul Philip Zimbardo a ales 24 de studenţi pentru grupul său de cercetare. Proiectul implica un joc de roluri prin care era simulat mediul din închisoare pentru 2 săptămâni. Jumătate din membrii grupului jucau rolul gardienilor şi o altă jumătate pe cel al deţinuţilor. Zimbardo juca rolul directorului închisorii, iar fiecare student primea 15 dolari pe zi.

Principalul scop al experimentului a fost ca psihologii să vadă dacă subiecţii îşi vor păstra judecata morală sau vor acţiona conform rolului pe care îl joacă. 

În prima zi a experimentului, deţinuţii au fost ,,arestaţi'' şi amplasaţi în celulele lor unde au găsit condiţiile mizere în care urmau să locuiască. Pe de altă parte, gardienii au primit încăperi în care condiţiile erau mult mai bune. Zimbardo a oferit instrucţiuni clare gardienilor pentru următoarele zile.

Desigur, gardienii au considerat că toate drepturile sunt ale lor şi au început să hărţuiască deţinuţii prin intermediul pedepselor fizice sau interzicerea utilizării toaletelor şi forţarea acestora să defecheze într-o găleată pe care o aveau în celulă. Mai mult, gardienii le-au luat saltelele şi i-a obligat să doarmă pe ciment. Mai mulţi gardieni au devenit extrem de violenţi având tendinţe sadice.

În cea de-a doua zi, unii deţinuţi au blocat uşa şi au refuzat să urmeze instrucţiunile gardienilor. La mai puţin de trei zile de la începerea experimentului, unul dintre deţinuţi a început să se comporte ,,nebuneşte,'' conform raportului lui Zimbardo: ,,a început să se comporte nebuneşte, să ţipe şi să înjure. A durat până când ne-am dat seama că subiectul suferea cu adevărat, moment în care l-am eliberat''.

La scurt timp, Zimbardo a invitat un preot catolic pentru a participa la evaluarea proiectului. Atunci când prizonierii s-au prezentat preotului şi-au utilizat numărul primit la începutul experimentului Preotul a realizat interviuri individuale cu fiecare prizonier, sfătuindu-i cu privire la situaţia în care se află.

În cele din urmă, unui dintre subiecţi, numit #819, a devenit isteric şi a cedat, psihologii l-au sfătuit să meargă să se odihnească până când găseau un medic şi hrană.

Deşi experimentul trebuia să se desfăşoare pe o perioadă de 2 săptămâni, după a şasea zi s-a încheiat. Peste ani, în 2008, Zimbardo afirma că ,,cu puţin timp în urmă am realizat cât de departe am mers cu experimentul. La un moment dat gândeam exact ca un director de închisoare şi nu ca un psiholog''.

Mai multe articole despre:
închisoare experimentul Stanford