În pat cu dușmanul. Fuga dintr-o închisoare fără gratii, după 24 de ani

Miroase a budincă, iar copiii nu mai au răbdare:

„Mami, iese budincă. Știi ce bună e?”
„Eu vreau mazăre!”.
„4 de mazăre”, zice bucătarul.
„Și o ciorbică”, răspunde Mioara.

În total, 6 copii și 4 femei stau pe scaune. Cu o bonetă albă și înaltă așezată pe cap, bucătarul centrului le împarte copiilor lapte în cănuțe de tablă: „Care mai dorește să spună”.

Pe farfuriile din tablă se aude jocul metalic al furculițelor.

„Mai avem margarină? Vrea ăsta micu’?”
„Da”.
„Mai vreau”.
„Să nu te doară burtica dup-aia”.
„Nu mă doare burtica”.
„Eu mai vreau o porție”.
„Da, puiule, ce mai vrei?”

Un băiețel în pulover roșu se duce la deschizătura din perete de unde ies farfuriile cu mâncare și mai ia o cană cu lapte.

Mă așez la masă alături de mame și mănânc o porție delicioasă de macaroane cu brânză și gem. Laptele e cald și îmi amintește de gustul laptelui de țară din copilăria mea.

„Nu face așa! Stai frumos! Cum spui?”, îl întreabă mama.
„Mulțumesc!”, spune băiatul în roșu. „Săru’mâna pentru masă”, zice apoi râzând în timp ce traversează sala și iese pe ușă.

O mamă își șterge băiețelul slăbuț pe degete. Alta își ține copilul în brațe și îi dă să mănânce. Le privesc și îmi par mame cu o viață normală, cu grijile și bucuriile obișnuite. Dar mă înșel: în spate micilor gesturi și îndatoriri care le umplu zilele se ascunde o suferință nebănuită.

––

Brunetă și cu părul tuns scurt, cu sprâncene negre foarte subțiri arcuite frumos pe chipul alb, cu ochi căprui și buze groase roz, trăsăturile fine ale Mioarei Ionescu mi-au amintit din prima clipă de figura din tinerețe a mamei mele. Privindu-i trăsăturile delicate mi-a fost greu să îmi imaginez că Mioara a avut, odată, fața desfigurată.

Are 44 de ani, dar arată cu 10 ani mai tânără. Ultimii 24 i-a petrecut alături de Petru, soțul său în vârstă de 45 de ani, căruia i-a dăruit doi copii: un băiat, Eugen, și o fetiță, Bianca. Băiatul are acum 23 de ani, fetița 13.

Când ne-am cunoscut, Mioara mai avea câteva zile și se muta definitiv din adăpost. Găsise un proprietar generos care știa că fusese abuzată de soț: îi promisese că îi va lăsa chiria, timp de un an, la 100 de lei pe lună.

Întregul reportaj despre drama pe care a trăit-o Mioara îl puteți citi la acest LINK.