FRESH REFRESH. Starea emoțională a mamei se transmite bebelușului
Plânsul fără motiv al nou-născutului, asociat de multe ori cu refuzul hranei, este unul dintre cele mai semnalate motive de îngrijorare ale proaspetelor mămici. Ei bine, chiar dacă aceste fenomene sunt catalogate drept inexplicabile, trebuie să ştiţi că manifestările copilului mic nu reflectă o stare internă care trebuie investigată, ci un dezechilibru al mamei.
Un copil despre care medicul spune că este perfect sănătos, dar care totuşi plânge şi refuză să fie hrănit este ca o hârtie de turnesol a stării emoţionale a celei care l-a adus pe lume. Alăptarea nu reprezintă doar modalitatea prin care copilaşul capătătă nutrienţii necesari creşterii şi imunizării cât mai ales maniera prin care i se transmit atitudini.
Tot ce se petrece în mintea mamei, toate sentimentele, toate obişnuinţele se transferă copilului. Este prima cărămidă pusă la fundaţia celor 7 ani de acasă.
O mamă măcinată de angoase, îngrijorări, temeri, o mamă care se întreabă mereu ce viaţă va avea copilul ei, căreia îi este frică, de pildă, să nu i se termine laptele îi spune acestuia, fără să-şi dea seama, că tot ceea ce face el în primele clipe de viaţă stă sub semnul întrebării.
Copilul primeşte odată cu laptele matern o mare doză de nesiguranţă şi reacţionează în consecinţă. Nu există niciun adevăr în sintagma "copilul nu mănâncă pentru că nu-i place". Şi asta deoarece comportamentul alimentar al acestuia se formează mult mai târziu.
În mod normal, ceea ce primeşte în primele luni, fie că este lapte matern sau lapte formulă este adecvat perfect gustului său neformat. Nu are conştiinţa gustului, pentru că organismul său este pregătit să primească natural nutrienţii specifici. Are, însă, un receptor teribil pentru stări.
Aşadar ca să scăpaţi de problema hrănirii dificile sau să nu vă mai chinuiţi să pricepeţi de ce plânge micuţul fără motiv trebuie să vă schimbaţi atitudinea. Faptul că-i spuneţi copilului că-l iubiţi este esenţial, dar nu suficient. Îi veţi transmite şi depresia, şi o eventuală situaţie familială tensionată, conflictuală, şi foarte probabil veţi avea un bebeluş anxios. La bebeluş, anxietatea se manifesta somatic, prin voma, dureri de burtica, diaree, convulsii, sau prin plans prelungit, apatie sau agitatie extrema, tulburari ale somnului si anorexie.
Multe dintre ele se vor perpetua în primii ani de viaţă, când se construiesc premisele unor afecţiuni viitoare mult mai grave. Prin urmare, reţineţi: un copil sănătos nu plânge şi nu refuză hrana fără motiv!