Un nou virus lovește economia "care duduie": Firmele mari cad una după alta

Deşi în statistici numărul cazurilor de insolvenţă este în scădere, în spatele cifrelor se ascunde o situaţie alarmantă – tot mai multe firme cu afaceri de peste 1 milion de euro îşi declară incapacitatea de plată, arată o analiză realizată de KeysFin.

De asemenea, economia românească conduce, detaşat, în topul insolvenţelor în Europa de Est. Datele statistice ascund un fenomen alarmant, dat de efectele intrării în vigoare a Codului Insolvenţelor.

Sunt mulţi oameni de afaceri care, vorba populară, „fug ca dracul de tămâie" de firmele în incapacitate de plată. Se tem că vor fi atraşi la rândul lor în hora insolvenţelor, iar cum mulţi dintre ei nu şi-au pus deoparte „bani albi pentru zile negre", preferă să rupă orice legătură cu cei contaminaţi de acest "virus".

O situaţie des întâlnită în economia românescă şi mai puţin în alte ţări. Motivele? Potrivit experţilor de la KeysFin, această situaţie ţine de cultura de business deficitară a celor care fac afaceri.

„Percepţia generală în România este că insolvenţa este pasul sigur către faliment, ceea ce este complet falsă. Dovadă că numărul reorganizărilor de succes din România, deşi încă mic, este în continuă creştere, iar conceptul de acordare a unei noi şanse debitorului onest prin procedura insolvenţei consacră rolul acesteia de „umbrelă" protectoare", afirmă analiştii KeysFin.

Peste 4.700 de societăţi au intrat în insolvenţă în primele 6 luni, în scădere cu 55,98% comparativ cu aceeași perioadă din 2014, arată datele Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC).

Cel mai mare număr de companii intrate în insolvență, 1076, a fost înregistrat în municipiul București, în scădere cu 50,74%, în primele şase luni comparativ cu aceeași perioadă din 2014.

Pe următoarea poziție se situează județul Bihor, cu 303 companii în insolvență (-62,91%), Timiș cu 284 firme (-40,96%) şi Maramureş cu 276 (+10,74%) - singurul judeţ în care numărul insolvenţelor a crescut faţă de anul trecut.

Statistica mai arată că, din punct de vedere al riscului insolvenţelor, cele mai sigure judeţe sunt Călăraşi, Harghita, Bistriţa Năsăud, Botoşani, Sălaj şi Teleorman, acolo unde numărul firmelor care au declarat incapacitatea de plată nu trece de 50 de cazuri.

Datele statistice arată promiţător, la prima vedere, însă ascund un fenomen alarmant, dat de efectele intrării în vigoare a Codului Insolvenţelor.

Potrivit experţilor de la KeysFin, Codul insolventei a ridicat valoarea-prag a creantei si a dublat termenul după implinirea căruia se poate formula cererea de deschidere a procedurii, valoarea crescând de la 30.000 lei la 40.000 lei, iar termenul de la 30 la 60 de zile. Astfel că legislaţia a făcut o adevărată curăţenie în mediul de business, mai ales în rândul firmelor mici.

Experţii în insolvenţă ne spun însă să nu ne îmbătăm cu apă rece. Marea problemă este că a crescut numărul insolvenţelor în rândul firmelor mari, cu un impact major în economie.

„Scăderea incidenţei procedurilor de insolvenţă se înregistrează, într-adevăr, în randul societăţilor comerciale cu o cifra de afaceri sub 100.000 euro, însă, în cazul celor a căror cifra de afaceri depăşeşte 1 milion de euro, incidenta a crescut cu 13% raportat la aceeaşi perioada a anului anterior (170 de societăţi)", afirmă avocatul de business Diana Deleanu, de la Rovigo.

Motivul? „Dacă IMM-urile au ajuns în insolvenţă în perioada 2010-2014, în principal din imposibilitatea de a-şi asigura cash-flow-ul, societăţile mari au primit, în majoritatea cazurilor, rescadenţări ale creditelor, perioade de graţie sau prelungiri ale liniilor de credit în aceeaşi perioadă. De anul acesta, creditorii bancari au început să elimine din portofoliu creditele neperformante, astfel încât acest „air-bag" financiar ar putea să îşi diminueze efectul", a mai spus expertul.

Potrivit statisticilor, media incidenţei insolvenţei în România este de 45 de cazuri la 1000 de firme active, de 4 ori mai mare decât media în plan regional. Economia românească conduce, detaşat, topul insolvenţelor în Europa de Est.

Una dintre cele mai importante funcţii ale procedurii este aceea de asanare a mediului economic, astfel încât, după numărul mare de cazuri înregistrate în ultimul deceniu, tendinţa naturală este de stabilizare, spun experţii.

În materie de riscuri pe termen mediu şi lung, specialiştii au în vizor, în principal, firmele din domeniul construcţiilor.

„Ca efect al crizei economice, multe societăţi din domeniul construcţiilor au ramas în patrimoniu cu imobilele edificate/terenurile achiziţionate la un cost ridicat.Întreţinerea acestor imobile implică costuri ridicate (inclusiv plata impozitelor). Aceasta ar constitui o vulnerabilitate accentuată pentru societăţile care nu vor reuşi să vândă aceste bunuri", a explicat Diana Deleanu.

Paradox economic. Insolvenţa poate fi un lucru bun!

Avocatul Diana Deleanu, de la Rovigo, spune că să faci afaceri cu firme în insolvenţă poate fi chiar un lucru bun, pentru că aceste companii sunt atent monitorizate pentru a face paşi pozitivi spre relansarea afacerilor.

„Contrar percepţiei publice, este un raport comercial mult mai sigur decât cu o firmă (aparent) solvabilă. Dacă firma solvabilă are control deplin asupra deciziilor de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale întocmai şi la timp sau nu, societatea în insolvenţă se află sub un control strict şi permanent al judecătorului sindic, creditorilor şi practicianului în insolvenţă”, a precizat expertul.

Potrivit art. 85 din Codul Insolvenţei, deschiderea procedurii insolvenţei ridică debitorului dreptul de administrare (constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, a-şi administra bunurile şi a dispune de acestea) dacă nu şi-a declarat intenţia de reorganizare; iar în momentul deschiderii procedurii falimentului, dreptul de administrare încetează prin efectul legii.

Cum te protejezi în caz de insolvenţă?

Firmele aflate într-o relaţie de afaceri cu o societate comercială în insolvenţă au câteva metode pentru a se proteja şi a evita orice probleme.

Acestea pot constitui, în primul rând, un cont escrow, care ca destinaţie păstrarea unei sume până la îndeplinirea unor condiţii contractuale, ca garanţie a utilizării sumelor pentrudestinaţia stabilită.

Pe de altă parte, pot fi constituite garanții, în special cele reale mobiliare şi pot evita acceptarea biletelor la ordin sau a filelor CEC. Asta dacă există riscul ca sumele aferente acestora să nu mai poată fi încasate din lipsa de disponibilităţi în contul debitorului.

O altă măsură eficare vizează statuarea unei clauze contractuale de rezervă a dreptului de proprietate, s.a.m.d.

Informaţiile din materialul de mai sus sunt culese din barometrul privind starea business-ului românesc, un proiect dezvoltat de KeysFin prin analiza datelor financiare de la societăţile comerciale şi PFA-urile active din România, comunicate la Ministerul Finanţelor. 

KeysFin oferă servicii de business information şi credit management dedicate mediului de afaceri, de la rapoarte de credit, monitorizare, analiza competiţiei, la studii şi analize de sector necesare companiilor care doresc să dezvolte un business sănătos pe piaţa românească.