Economia lumii trece printr-o FURTUNĂ valutară fără precedent. Ce urmează?
După ce Rezerva Federală americană (Fed) a decis stoparea programului de stimulare financiară, investitorii fug în Europa şi în economiile de frontieră cu banii scoşi din lumea emergentă, situaţie care ar putea porni un război valutar.
Dacă pe bursele europene investitorii americani aduc bani într-un ritm record pentru ultimul deceniu şi jumătate, în lumea emergentă care trece prin cea mai lungă perioadă de drenare a investiţiilor străine din ultimii 20 de ani se conturează tot mai mult ideea restricţionării ieşirilor de capital, ceea ce ar echivala cu un război valutar
Investitorii au drenat doar săptămâna trecută din fondurile de investiţii specializate pe acţiuni şi obligaţiuni ale economiilor emergente peste 9 miliarde de dolari, cele mai mari retrageri de după august 2011, scrie Ziarul Financiar.
De la începutul lunii, retragerile totalizează 12 miliarde dolari, notează The Wall Street Journal. În schimb, în perioada de şapte zile încheiată pe 22 ianuarie pe bursele europene, pe pieţele de acţiuni şi pe cele monetare din Europa au fost investite 22 miliarde dolari.
Unii analişti spun că fuga capitalului din statele emergente, provocată de retragerea programului prin care Rezerva Federală americană stimulează cu zeci de miliarde de dolari în fiecare lună creşterea economiei şi sprijină pieţele, nu se va opri până când din averea construită aici timp de zece ani cu bani din străinătate nu va dispărea cel puţin pe jumătate.
Pentru a stopa retragerea capitalului străin şi deprecierea monedelor naţionale, banca centrală a Turciei s-a văzut nevoită săptămâna trecută să ridice agresiv dobânzile, cea a Argentinei a renunţat să-şi mai susţină cu rezervele valutare moneda aflată în cădere liberă, iar banca Rusiei a promis acţiuni „nelimitate" pentru a întări rubla.
Chiar şi Banca Mondială devine un fan al intervenţiilor extreme. În cea mai recentă ediţie a raportului „Perspective economice globale", instituţia a evocat „trinitatea imposibilă", imposibilitatea de a avea în acelaşi timp autonomie în privinţa politicii monetare, cursurilor stabile de curs valutar şi fluxurilor de capital. BM a sugerat că este mai bine ca un stat să aibă un oarecare control al fluxurilor de capital decât nicio influenţă.
Unii analişti se tem că reacţia colectivă a pieţelor emergente va avea un deznodământ mai păgubitor decât au în prezent acţiunile Fed.