Doliu în teatrul românesc. O actriţă uriaşă a încetat din viaţă
Doliu în teatrul românesc. O actriţă uriaşă a încetat din viaţă! Anunţul cutremurător a fost făcut astăzi...
Actriţa Iosefina Stoia, de la Teatrul Naţional Marin Sorescu, din Craiova, a încetat din viaţă. Anunţul a fost făcut de colegul actriţei, actorul Valer Dellakeza, care a scris, pe pagina sa de Facebook: "Iosefina Stoia nu mai e pe Pământ! Dumnezeu să-i facă drumul drept. Iosefina Stoia a intrat într-o altfel de Istorie".
Actriţa Naţionalului craiovean, Iosefina Stoia, povestea, într-un interviu acordat Gazetei de Sud în 2013, că a avut o viaţă "teribil de fericită" pentru că a făcut timp de 60 de ani meseria pe care a iubit-o.
„Am avut o viaţă teribil de fericită. Am făcut timp de 60 de ani, ca să nu mai pun la socoteală anii de amatorism, meseria care mi-a plăcut. Mi-am iubit aşa de mult profesia încât mă întreb de ce Dumnezeu a dat cel mult 100 de ani de viaţă unui individ, şi nu 200. Am făcut-o cu foarte multă dragoste. Mi se pare că am fost un om fericit. Am încercat să trăiesc fiecare personaj, să mi-l însuşesc, să fiu personajul respectiv. Datorită acestei concepţii, am fost foarte mulţumită şi fericită în tot ceea ce am făcut. Îmi aduc aminte că am primit la un spectacol foarte multe flori, încât a trebuit să cer de la recuzita teatrului nu două-trei vaze, ci găleţi, că nu aveam unde să le pun. Şi a intrat un spectator în cabina mea să mă felicite, a dat cu ochii de florile acelea nenumărate şi a zis: «Doamne, atâtea flori nu am văzut decât la morţi». Mi-a plăcut comparaţia. L-am şi sărutat“, povestea Iosefina Stoia.
Viaţa sa ca actriţă s-a consumat frumos. Sufletul i s-a încărcat de bucurie după fiecare reprezentaţie, pentru că a reuşit mereu să facă oamenii din sală să râdă, să plângă, să se bucure alături de ea sau să trăiască intens fiecare moment. „Îmi place să văd omul zâmbind, râzând. Ba am reuşit să fac să şi plângă nişte spectatori. După un spectacol, «Fluturi, fluturi», pe care l-am jucat de aproape 150 de ori cu foarte multă plăcere, a deschis uşa, fără să bată, un bărbat la vreo 50 de ani. Mi-a zis: «Am venit să vă felicit. Dar sunt foarte revoltat: jucaţi anormal! Soţia mea, care mă cunoaşte de peste 25 de ani, nu m-a văzut lăcrimând şi uitaţi-vă în ce hal am ajuns să lăcrimez la spectacol, când eu am venit să văd o actriţă de comedie. Toată lumea spunea că, dacă jucaţi dumneavoastră, se va râde. Am râs ce am râs, dar la urmă mi-aţi stors lacrimile. Mi se pare anormal». Mi-a plăcut. Să ajungi la sufletul spectatorului e mare lucru, o mare realizare, care îţi aduce o imensă satisfacţie“, mărturisea actriţa.