Discriminarea se întâmplă chiar lângă tine. Tu o vezi?
Nevoite să-și legitimeze mereu poziția într-un domeniu în care nu există așteptări că ar putea avea succes, femeile-manager sunt precaute, caută să nu greșească, sunt „manageri de criză”, muncesc prea mult ca să nu fie prea puțin, cer prea mult de la angajați și au obsesia controlului, ‒ toate acestea de teama eșecului. Un interviu cu sociologul Loredana Ivan despre provocările încă existente legate de egalitatea de gen în societatea românească.
Care dintre stereotipurile de gen vehiculate în mass-media vi se pare cel mai grav?
Poate cel mai grav în media românească este obiectivarea femeii la un nivel care provoacă dezgustul, cel puțin pentru o parte a audienței. Ideea femeii-obiect de decor, folosirea termenilor de „tunat“ ca și cum ai vorbi despre un automobil, femeia-afiș, așezată pe canapea, zâmbind fără niciun fel de înțeles, dar și fără scop în viață, pur și simplu mă uimește. Aș putea să spun aici că CNA nu face nimic, dar noi toți nu facem nimic.
Acceptăm muți de uimire un spectacol grotesc sau ne consolăm cu faptul că am închis televizorul sau am renunțat la el cu mult timp în urmă. E un „sindrom al struțului” la nivelul elitelor din România: oamenii cred că dacă au închis televizorul dezgustați, fenomenul nu mai există.
Am vorbit despre obiectivarea femeii în mass-media și despre rolul pe care ar trebui să îl joace elitele în a schimba ceva, poate chiar organizații nonguvernamentale, grupuri de presiune... așa cum s-a întâmplat pentru alte cauze la fel de importante.
Citeşte mai multe pe Cariereonline.ro