De ce dormim mai puțin pe măsură ce îmbătrânim. O ipoteză-șoc

Potrivit studiului efectuat pe un grup de culegători-vânători moderni din Africa, membrii unei familii din toate categoriile de vârstă care trăiesc laolaltă beneficiază de pe urma diferenţelor în ceea ce priveşte tiparele de somn ale fiecăruia deoarece întotdeauna cel puţin o persoană rămâne trează sau doarme foarte superficial.

Aceste discrepanţe în ceea ce priveşte programul de somn ar putea fi o rămăşiţă a procesului evolutiv din urmă cu câteva mii de ani când un leu putea da târcoale la ora 2.00 dimineaţa, sugerează studiul.

''Mulţi oameni în vârstă se adresează medicilor plângându-se că se trezesc devreme şi că nu mai pot adormi la loc'', spune Charlie Nunn, profesor de antropologie evoluţionistă la Universitatea Duke din Carolina de Nord.

''Însă, poate că nu e nimic în neregulă cu ei. Poate unele dintre problemele medicale pe care le vedem astăzi nu sunt tulburări, ci o relicvă a unui trecut evolutiv în care erau benefice. Într-un grup de populaţie de vârste diferite, unii merg la culcare mai devreme, alţii mai târziu. Dacă ai o vârstă mai înaintată ai tendinţa de a fi mai degrabă o ciocârlie, iar dacă eşti mai tânăr ai tendinţa de a fi mai degrabă o bufniţă'', a explicat specialistul adăugând că persoanele care se află în stadiile mai superficiale ale somnului ''sunt mai atente la orice fel de ameninţare din mediul înconjurător''.

Oamenii de ştiinţă au testat această teorie - numită ''ipoteza bunicului care nu doarme bine'' - pe populaţia Hadza din nordul Tanzaniei ai cărei membrii sunt culegători-vânători.

Membrii populaţiei Hadza trăiesc şi dorm în grupuri de 20-30 de persoane. În timpul zilei, bărbaţii şi femeile desfăşoară îndeletniciri separate, căutând tuberculi, fructe de pădure, miere şi carne în savanele şi pădurile tropicale din apropierea lacului Eyasi, iar noaptea se adună şi dorm afară, în jurul focurilor sau în colibe rudimentare.

''Sunt contemporani nouă, însă amintesc de o parte importantă a poveştii evolutive a omului deoarece au un stil de viaţă care este cel mai apropiat de trecutul nostru de culegători-vânători'', a declarat coautoarea studiului, Alyssa Crittenden, profesor asociat de antropologie la Universitatea Las Vegas din Nevada.

În cadrul studiului, 33 de bărbaţi şi femei sănătoşi, cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani, au acceptat să poarte timp de 20 de zile un dispozitiv de mici dimensiuni, asemănător unui ceas, care le-a înregistrat mişcările din timpul nopţii. Rezultatele au demonstrat că tiparele de somn ale membrilor populaţiei Hadza erau rareori sincronizate - unii membrii se retrăgeau la somn devreme, în jurul orei 20.00 şi se trezeau la 6.00, iar alţii dormeau până după ora 8.00 şi nu se culcau mai devreme de ora 23.00.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că în peste 220 de ore de observaţie în doar 18 minute toţi adulţii dormeau simultan.

În medie, peste o treime din grup a fost alert sau moţăia uşor în orice moment, datorită acestei caracteristici populaţia Hadza nefiind nevoită să utilizeze santinele.

Studii anterioare au relevat tipare similare la păsări, şoareci şi alte animale, însă acest studiu reprezintă o premieră, fiind prima dată când fenomenul a fost testat pe subiecţi umani, potrivit Agerpres.

Cercetătorii au descoperit că orarele nesincronizate de somn erau asociate cu vârsta, persoanele cu vârsta în jur de 50 de ani şi de 60 de ani mergând la culcare şi trezindu-se mai devreme decât cele cu vârste de circa 20 şi 30 de ani.

Oamenii de ştiinţă consideră că în mare parte din istoria omului, traiul şi somnul în cadrul grupurilor de populaţie cu vârste diferite având obiceiuri diferite de somn i-a ajutat pe strămoşii noştri să fie vigilenţi şi să supravieţuiască.

''Teoria potrivit căreia traiul alături de bunici are beneficii există de ceva vreme, însă acest studiu extinde această ideea către vigilenţa în timpul nopţii'', a subliniat autorul studiului, doctor David Samson de la Universitatea Duke.

Concluziile cercetării au fost publicate în ''Proceedings of the Royal Society B''.