Cum arată PROSTITUŢIA acum 100 de ani în oraşul de la malul mării
În urmă cu 100 de ani, dr. Eraclie Sterian scria lucrarea "Educaţia sexelor" în care preciza că "prostituţiunea trebueşte deci să fie socotită în rândul îndeletnicirilor sociale, mai bine zis ca un articol de primă necesitate. Ea să fie ocrotită şi supravegheată, întocmai după cum face comuna cu chestiunea apei, a pâinei şi a produselor alimentare".
În urmă cu 100 de ani, dr. Eraclie Sterian scria lucrarea "Educaţia sexelor" referindu-se la "aşezămintele de profesiune" spunea că acestea "trebuie păstrate ca o trebuinţă socială, iar societatea este datoare să se îngrijească foarte de aproape de ele, ca din împlinirea unei nevoi fireşti, tânărul să nu capete vreo turbare adâncă a corpului său, care să-i vatăme sănătatea pentru un timp mai mult sau mai puţin lung", scrie cugetliber.ro.
Dacă în Capitală, la vremea când dr. Sterian scria acele rânduri erau înregistrate circa 400 de prostituate, la Serviciul de Moravuri al Constanţei figurau 600.
Prostituatele de stradă erau considerate femeile care aveau deja o cerere la Serviciul de Moravuri, însoţită de certificatul de naştere, buletinul şi carnetul de prostituată cu fotografia. Ele aveau voie să patruleze doar noaptea, individual, între orele 8 şi 11. "Este de datoria statului să dea o temeinică organizaţie sanitară caselor de toleranţă, dându-le în supravegherea medicilor specialişti. Răspunderea medicului să fie aşa încât în cazuri de infracţiuni de serviciu - neexaminare la timp - în cazuri de mituire, să fie dat judecăţii, spre a-şi primi maximul pedepsei unui funcţionar abătut de la datorie", scria acelaşi dr. Eraclie Sterian
Pe străzile Cuza Vodă, Tache Ionescu şi Bulevardul Ferdinand din Constanţa existau trei mari case de prostituţie, a căror activitate devenea extrem de intensă, fapt ce deranja vecinii. Primul Regulament pentru Administraţiunea interioară a Comunei urbane Kustenge, în care mai multe capitole se refereau la prostituţie datează din anul 1879.
Conform actului, doar femeile erau cele care aveau voie să deschidă o casă de prostituţie, dar se obligau să înainteze în prealabil o cerere comisarului şi medicului oraşului şi să declare locul unde o va deschide. Aceste case nu puteau funcţiona în apropierea bisericilor, şcolilor, grădinilor publice, hotelurilor, birturilor, cârciumilor, cafenelelor şi restaurantelor.
Femeile trebuiau să îşi facă vizita medicală o dată pe săptămână, chiar dacă erau patroanele caselor de prostituţie. De asemenea, acestea aveau obligaţia de a nu ieşi la ferestrele caselor de prostituţie, de a nu se îmbrăca indecent sau de a nu face zgomot cu bărbaţii care frecventau astfel de localuri. Dr. Sterian povesteşte la ce tertipuri apelau acestea: "Multe femei publice îşi fac irigaţiuni cu apă în care au topit piatră acră, aceasta pentru a face ca intrarea vaginului mult hărţuită de atâţia clienţi să se facă iarăşi prielnică, strâmtându-se, spre a se oferi împrospătată noului sosit".