Culisele Statului Paralel: Cum a eșuat privatizarea de miliarde a Romtelecom

Astfel, in 1998, Guvernul Radu Vasile pune pe piaţă una dintre cele mai mari companii din portofoliul statului. Valoarea companiei se ridica atunci, dupa unele calcule, la peste 2 miliarde de dolari.

In aceeasi perioada, Polonia scoatea la vanzare si ea, compania nationala de telefonie, Polski Telekom, careia ii stabileste o valoare de 18 miliarde de dolari.

Strategia primei mari privatizari din Romania eşaloneaza procesul în trei etape, care urmară să se intindă pe o peridă de 20 de ani.

1. Vânzarea a 21% din acţiuni, acompaniată de o majorare de capital care să-l ducă pe cumpărător la 35%

2. Efectuarea unei oferte publice iniţiale de acţiuni, anterior împlinirii a trei ani de la tranzacţie, la un preţ mai mare decât preţul din contractul de privatizare

3. Vânzarea restului acţiunilor statului, după cinci ani de la tranzacţie, adjudecătorul primei etape urmând să aibă drept de preempţiune.

Sorin Pantis, ministrul Comunicatiilor de la acea vreme, organizează o licitatie pentru ocuparea postului de consultant al Guvernului. Firma câștigatoare urma să facă evaluarea tehnica, juridica si financiara a operatorului national de telecomunicatii.

 "Este un semnal că se face reforma. De asemenea, importanța tranzacției rezidă și în aportul la rezerva valutară, într-o perioadă în care România a fost declasificată pentru că rezerva sa valutară nu este suficient de mare pentru plata datoriei externe", afirma Pantiș în 1998.

Gigantul anglo-american, Goldman Sachs, castiga licitatia. Iar succesul îi aduce peste 8 milioane de dolari. Doar ca tranzactia ridica suspiciuni procurorilor, iar cazul este anchetat de catre Parchetul General.

Privatizarea continuă, însă. Din cele 5 firme interesate de afacere, grecii de la OTE reușesc să cumpere 35% din capitalul social al companiei si primesc dreptul de uzufruct pentru inca 16% din actiuni. Pentru tot, firma elena plateste doar 700 de milioane de dolari.

Pe lângă acţiuni, OTE obţine câteva avantaje majore: partea română se angajeaza ca timp de cinci ani să menţină monopolul comunicaţiilor prin fir, să nu vândă alte acţiuni fără acordul OTE, să acorde companiei o licenţă de telefonie fixă şi una de telefonie mobilă.

În schimb, OTE se angajeaza ca în 4 ani sa dubleze valoarea acţiunilor ROMTELECOM.

Pentru acest lucru, OTE cere dreptul de uzufruct pentru încă 16% din acţiuni, adică majoritatea în consiliul de administraţie, dar nu şi dreptul la dividendele aferente celor 16 procemte.

Cele mai importante obiective de dezvoltare ale ROMTELECOM, care trebuie atinse până la 31 decembrie 2002, sunt:

- înlocuirea centralelor analogice cu cele digitale;

- instalarea în medie a 350.000 de noi linii telefonice pe an;

- înlocuirea anuală a 100.000 linii telefonice vechi

- creşterea gradului de digitalizare a reţelei si telefonizarea satelor cu peste o mie de locuitori.

Finanţările trebuie asigurate de OTE şi de ROMTELECOM, fără garanţii guvernamentale.