Copiii bolnavi de cancer nu au acces la tratamente şi programe de recuperare
450 de copii din ţara noastră sunt diagnosticaţi, in fiecare an, cu o boală cruntă: cancer. Iar lipsa radioterapiei pentru pacienţii care au mai puţin de 5 ani sau a citostaticelor le pune, de cele mai multe ori, viaţa în pericol. Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, statul nu îi ajută pe aceşti copii să treacă peste urmele pe care boala le lasă pe trupul, dar mai ales în sufletele lor. In schimb, la capitolul promisiuni stam destul de bine. Şefii din Sănătate spun că începînd cu data de 1 aprilie vor deconta şedinţele de recuperare pentru pacienţii diagnosticaţi cu cancer.
Cei cinci mii de copii români diagnosticaţi cu cancer ajung să lupte nu doar cu boala, ci şi cu sistemul sanitar. De multe ori, micuţii pacienţi nu-şi pot face tratamentul la timp pentru că citostaticele lipsesc din spitale. Mai mult, nu avem nici specialişti suficienţi. De exemplu, în secţia de oncopediatrie de la Spitalul Marie Curie sunt internaţi 31 de copii. Toţi sunt îngrijiţi de trei medici şi 12 asistente. În alte ţări europene, un medic tratează doi copii iar o asistentă se ocupă de patru micuţi.
Voluntarii sunt cei care îi ajută pe micuţii pacienţi să uite de boală. De exemplu, cu ajutorul acestui leu de pluş, copiilor li se spune că vor fi tunşi înainte de a începe chimioterapia.
Roxana a bătut în luna noiembrie la uşa unui ONG după ce a pierdut o persoană apropiată din cauza acestei boli. Şi-a propus să îi facă să zâmbească pe copiii bolnavi şi reuşeşte. Cel mai mult a marcat-o o fetiţă de nouă ani diagnosticată cu leucemie care a suferit foarte mult atunci când a aflat că are această boală.
Daniel ştie cel mai bine ce mult contează ajutorul voluntarilor. La opt ani a fost diagnosticat cu cancer iar acum este student în anul patru la Medicină şi îşi doreşte să devină pediatru. În timpul liber, merge la Spitalul de Pediatrie Louis Ţurcanu din Timişoara şi se joacă cu copiii bolnavi de cancer.
Datele arată că rata de supravieţuire în ţara noastră este de 70 la sută, mai mică cu zece procente decât media europeană.