Celebrarea Învierii Domnului în România, în timpul războaielor mondiale
Chiar şi în vreme de război, creştinii au înfruntat orice ca să serbeze Paştele. Dacă n-aveau ouă şi carne, mâncau fasole cu pâine. Când aveau oua şi n-aveau vopsea, le fierbeau cu scoarţă de copac ca să le facă roşii. Lacrimile şi tristeţea războiului erau şterse de bucuria Învierii.
"Trei zile de suspin adânc, de lacrimi, zilele Paştilor! Singură fără Nicu, fără mama, departe de Aurel şi tata în mormânt! S-au dus verdeaţa, cântecele, petrecerile şi în locul lor fâlfâie azi tricolorul german, glasul sever şi hotărât al germanilor şi-n urmă-le, tristeţea şi lacrimile noastre ale celor care suferă", scrie stiri.tvr.ro.
Asta nota în jurnal, în 1917, Lucia Tenovici, o tânără craioveancă. Tatăl ei pierise pe front, iar soțul și fratele ei luptau în armata română.
Și pentru civili viața e grea. Jurnalistul Constantin Bacalbașa nota tot 1917 că în Bucureștiul ocupat de nemți, bulgari și turci, de Paște este interzisă aducerea mieilor "sub cuvânt ca mieii să fie lăsaţi să crească n-au putut fi aduşi. D-abia câţiva privelegiaţi care au dat bacşișuri au putut mânca miel. Restul populaţiei a făcut sărbătorile cu fasole, destul de scumpă şi aceea.''
Mai multe, pe stiri.tvr.ro.