Cele mai înfricoșătoare legende din Centrul Vechi al Capitalei - Unde este Orfelinatul bântuit și cine servea plăcintă cu carne de om

Legende urbane de groază sunt povestite din generație în generație și de obicei sunt despre clădiri bântuite de spiritele copiilor orfani sau de condamnați la moarte sau chiar despre lilieci-vampiri care atacă turiștii, potrivit legendei contelui Dracula, personajul creat de scriitorul irlandez Bram Stoker, inspirat de domnitorul Țării Românești Vlad Țepeș, fiu al lui Vlad Dracul.

Cele mai multe povești care au îngrozit multe generații în București provin din Centrul Istoric - Centrul Vechi.

ORFELINATUL DIN CENTRUL VECHI BÂNTUIT DE COPIII ABANDONAȚI - CASA VECHE DE PE STRADA FRANCEZĂ

Una din poveștile care au speriat generații la rând din Capitală este cea a orfanilor din Centrul Vechi care bântuie străzile noaptea.

Este vorba despre fantomele unor copii orfani, ţinuţi nemâncaţi până la epuizare într-o casă din Centrul Vechi, cărora şi în ziua de azi li se aud strigătele ascuţite după miezul nopţii. O astfel de legendă urbană macabră are punctul de pornire celebra stradă Franceză, presărată cu terase şi cluburi. Legenda spune că în acest imobil, aflat la numărul 13, este bântuit de nici mai mult, nici mai puţin de 203 spirite de copii.

În orfelinatul de pe strada Franceză erau aduşi copiii străzii, chiar de către proprietar, pe nume Stavrache Hagi-Orman despre care nici până în prezent nu se ştie mare lucru. Acesta  ţinea copiii în condiţii greu de imaginat, fără apă şi fără mâncare, scrie turismistoric.ro.

Cei mai vechi locuitori din Centrul Vechi susţin că nu de puţine ori ar fi auzit glasul copiilor care strigă „Apăăă, vrem apăăă!”. Însă mulți dintre cei care vin să petreacă nopțile în zona respectivă refuză să creadă asemenea poveşti.

Totul se pare că ar fi plecat de la felul de a fi al proprietarului casei în care se pune că ar fi fost acest orfelinat al copiilor abandonați. Clădirea de pe Strada franceză, numărul 13, ar fi aparținut unui moșier pe nume Ștefan Petrovici Armis și ar fi fost construită în perioada anilor 1870-1900. Iar legenda s-a creat pe marginea personalității acestuia, un om puternic și neînduplecat.

Tot în Centrul Vechi circula încă din perioada interbelică legenda plăcintei cu carne de om. A fost reluată la sfârșitul anilor 70 și anii 80, când a fost demolată Morga Institutului de Medicină Legală din centrul Capitalei, în acel loc fiind construit actualul complex Unirea - magazinul Unirea. 

PLĂCINTA CU CARNE DE OM, LA PLĂCINTĂRIA CELEBRĂ DIN CENTRUL VECHI - MITUL A REZISTAT DIN 1920 PÂNĂ ÎN 1980

Mitul urban al plăcintei cu carne de om s-a născut la începutul secolului trecut, când în zona celebrului local Hanul lui Manuc s-a deschis o patiserie ce avea să devină una din cele mai frecventate ale epocii.

Plăcintăria în jurul căreia s-a creat acest adevărat mit urban a existat prin anii 1920. În acele vremuri, bucureștenii, cu mic, cu mare, se adunau să mănânce delicioasa plăcintă cu carne. Proprietarul celebrei plăcintării nu a dezvăluit însă niciodată rețeta, ceea ce a permis numeroase speculații. Astfel, poveștile sângeroase s-au răspândit cu mare repeziciune.

Se spunea în anii 20 că rețeta misterioasă folosită de proprietar ar fi avut drept ingredient special chiar carnea de om. 

Iar modul în care ar fi fost obținută carnea pentu plăcintă a fost descris la fel de macabru. Se spune că în apropierea plăcintăriei era o toaletă publică. Și cei care mergeau acolo nu se mai întorceau, pentru că, odată intrați la toaletă, cădeau, printr-o trapă specială, din podeaua toaletei într-un beci. Aici victimele erau ucise, tranșate, iar carnea lor era gătită pentru a fi servită în plăcinta celebră cu carne. 

Legenda a rezistat și datorită deselor dispariții raportate de locuitorii din zonă.

Și a continuat până la demolarea Institutului de Medicină Legală pentru ridicarea actualului magazin Unirea, în 1980. În acei ani, se mai spunea că la Restaurantul Budapesta se serveau carne de om și ficat de om. Iar acea carne de om ar fi fost luată chiar de la Morga Institutului, desființat la începutul anilor 80, potrivit turismistoric.ro.