Cea mai puternică plantă medicinală din România. Buruiana miraculoasă care poate învinge cancerul

Buruiana aceasta este, se pare, una din cele mai puternice plante medicinale din flora noastră, având atât de multe aplicaţii, încât ar putea fi scrise despre ea tomuri întregi. Comparaţia cu forţă unei explozii atomice nu este hazardată, doar că efectul e pozitiv.

Mărul-lupului este utilizată încă din cele mai vechi timpuri. Primele consemnări despre folosirea ei în scopuri medicinale datează de acum 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era denumită "iarbă cobrei", întrucât era singurul remediu eficient contra veninului cobrei. Tot în Egipt era administrată pentru tratamentul infecţiilor pielii, pentru vindecarea rapidă a muşcăturilor de animale şi insecte, precum şi pentru a apăra oamenii de epidemii.

Vechii gali foloseau mărul-lupului pentru tratarea tumorilor şi a oricăror excrescenţe apărute pe corp.

În Evul Mediu, în Spania, planta era remediul de taină al cavalerilor, care o foloseau pentru a-şi trata rapid rănile primite în lupta şi pentru a preveni infecţiile, care în vremurile acelea erau fatale.

Partea aeriană a fost studiată intens în anii '80, când savanţii au fost fascinaţi de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a încercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu administrare internă, însă s-a dovedit că separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putând favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renunţat la studierea sa, ea rămânând, ca şi până atunci, în apanajul medicinii populare. Ceea ce ne determină acum să scriem despre ea sunt nenumăratele semnale primite, referitoare la miracolele terapeutice făcute cu ajutorul acestei plante. Lista afecţiunilor vindecate cu ea este impresionantă: de la boli hepatice şi infecţii recidivante la dermatoze rezistente la orice altă formă de tratament, tumori benigne şi maligne sau boli ginecologice.

Utilizarea internă

Prezintă fără doar şi poate riscuri, deoarece mărul-lupului, fără a fi atât de toxic că spânzul, mătrăguna sau rostopasca, are o anumită acţiune nefastă la nivelul rinichilor şi a tubului digestiv, în doze mari dând reacţii adverse severe. Se pare că în doze mici, de până la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioadă limitată de timp (maximum o lună), nu prezintă nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid în tratarea cancerului pulmonar, de piele, la sân şi la intestin, a hepatitelor virale, precum şi a infecţiilor intestinale, însă singurul care are învestitură să prescrie şi să conducă acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa în acest articol de administrarea internă a mărului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficientă foarte mare şi se aplică unei game foarte largi de boli.

Boli care se vindecă prin tratamentul extern cu mărul-lupului

Pentru o cicatrizare estetică a rănilor sau a tăieturilor în urma unor intervenţii chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului o dată pe zi, ţinându-se vreme de o oră. Viteza de vindecare va creşte simţitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile.

Rănile (inclusiv de la intervenţii chirurgicale) care nu se închid - se tratează cu comprese cu tinctura de mărul-lupului. Un tifon bine îmbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, după care se îndepărtează compresa şi se lasă pielea să se zvânte vreme de măcar o jumătate de oră.

Cancer intestinal, genital, de rect, de prostată - se recomandă clismele cu mărul-lupului, făcute o dată la două zile. În cazul în care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic băi de şezut.

În cancerul genital la femei se face o clismă la două zile şi o irigaţie vaginală (cu acelaşi tip de preparat ca şi la clisme) o dată la trei-patru zile.

Cancer esofagian, la limbă etc. - se face gargară cu ceai de mărul-lupului, tătăneasă şi muşeţel, preparat întocmai ca şi cel pentru clisme. În cadrul aceluiaşi tratament se vor realiza totodată clisme cu mărul-lupului, o dată la două zile.

Cancerul de piele - se face o dată la două zile o clismă cu mărul-lupului şi în plus se aplică zilnic o cataplasmă cu tătăneasă şi mărul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repetă până la dispariţia totală a leziunii.

Infecţii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya - se fac spălături vaginale cu un ceai preparat la fel că cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu două săptămâni de pauză pentru refacerea florei vaginale. La bărbaţi se fac zilnic băi de şezut cu mărul-lupului, pentru sporirea imunităţii locale. Mai ales în infecţii cu chlamidya şi în cele bacteriene va fi respectat cu stricteţe tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele două terapii mergând foarte bine în paralel.

Răni purulente, greu vindecabile la degetele de la mâini şi de la picioare - se umple pe jumătate un păhărel îngust cu tinctura de mărul-lupului, după care se înmoaie în el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. În câteva zile infecţia se va retrage şi apoi va dispărea. Sunt multe cazuri de pacienţi cărora trebuia să le fie amputat degetul şi l-au salvat că prin minune doar cu acest tratament simplu.

Abcese, furuncule, eczeme infecţioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe locul afectat o cataplasmă cu mărul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, după care se lasă pielea să se zvânte în aer liber vreme de o oră. Se repetă aplicaţia zilnic, până la vindecarea totală.

Contra hemoroizilor - se foloseşte unguentul al cărui mod de preparare a fost descris anterior, cu care se fac aplicaţii locale de două-trei ori pe zi. Foarte utile sunt şi băile de şezut cu mărul-lupului, care vor fi făcute o dată la două-trei zile.

sursă: efemeride.ro