Ce se întâmplă dacă atingi sau inhalezi mercur? Este mai rău decât îţi imaginezi
Toxicitatea mercurului este demult cunoscută, deşi vracii din vechime foloseau acest element la anumite tratamente. De multe ori, ele s-au dovedit însă fatale. Mercurul poate pătrunde în organism pe trei cai: prin inhalarea vaporilor, prin alimente sau chiar prin contactul cu pielea. Efectele sale pot fi mai rapide sau mai lente, iar mercurul poate afecta: sistemul nervos, cel respirator, pielea, rinichii şi multe alte organe ale corpului uman.
Mercurul pătrunde rapid şi prin placentă. Astfel, viitoarea mama care a intrat în contact cu mercurul poate transmite otrava fătului. În cazul cantităţilor mici, viaţă mamei nu este periclitată, dar copilul se poate naşte cu malformaţii.
Cea mai insidioasă cale prin care otravă poate pătrunde în organism este inhalarea vaporilor de mercur: metalul lichid se vaporizează chiar şi la temperatura camerei. Respirând deasupra picăturilor de mercur, nu simţi vaporii, dar te expui la intoxicare.
Din fericire, mercurul este exclus din bunurile curente de consum, cu două excepţii: termometrul şi tuburile luminoase (becurile "reci"). Dacă în acestea din urmă cantităţile mici sunt motive să diminueaze îngrijorarea, cele câteva grame din termometrul spart pot avea efecte grave.
Ce trebuie să faci dacă ţi s-a spart termometrul?
1. Eviţi să stai cu capul aplecat deasupra locului unde se află mercur. Acesta se evaporă la temperatura camerei, iar inhalarea vaporilor poate avea efecte negative.
2. Deschizi imediat fereastra, ca să aeriseşti. Luaţi de curent, vaporii de mercur se difuzează în atmosfera exterioară, pierzând mult din concentraţie.
3. Evaporarea se produce cu atât mai rapid cu cât este mai cald. Deci opreşti încălzirea şi, dacă se poate, pui în funcţiune instalaţia de răcire a aerului.
4. Dacă mercurul nu s-a răspândit afară din termometrul distrus, îţi pui mănuşi de cauciuc (menaj) şi colectezi piesele sparte, aşezându-le într-un borcan de sticlă cu puţină apă rece în el. Scufundat în apă, mercurul merge la fund şi nu se mai evaporă.
După terminarea operaţiunii, însă, conţinutul nu se aruncă la ghenă. Există societăţi de profil, care colectează substanţe toxice şi periculoase. Cauţi pe Internet o astfel de firma. Ţi se va trimite personal specializat care va prelua borcanul, mănuşile folosite, alte piese care au intrat în contact cu mercurul şi le va preda la un laborator pentru decontaminare şi distrugere în condiţii de siguranţă.
5. Dacă mercurul s-a răspândit, te asiguri că picăturile nu vor fi luate cu talpă pantofului şi răspândite prin toată casă pe covor. Dacă ai călcat pe mercur, schimbi imediat pantofii. Dacă n-ai călcat, dar există mercur răspândit, improvizezi un "galoş" dintr-o pungă de plastic şi îl încalţi peste pantof.
6. Picăturile răspândite se culeg cu o pară de cauciuc sau cu o seringă fără ac şi se depun în borcanul cu apă. Picăturile se mai pot culege cu două foi de hârtie umedă, cu vată umezită, cu plastilină sau cu bandă adezivă, la care adera. După ce picăturile culese astfel au fost depuse în borcanul cu apă rece, locul de unde provin se decontaminează cu o soluţie concentrată de permanganat de potasiu, folosind o pensula moale. Pensula folosită se va preda odată cu borcanul pentru decontaminare.
7. Dacă, în ciuda precauţiilor, ai venit în contact cu mercurul, fie inhaland vaporii, fie atingandu-l cu mâna, este necesar să te prezinţi imediat la medic, pentru control şi tratament adecvat, dacă este cazul.