Ce filme BUNE şi PROASTE din 2013 trebuie să vezi neapărat
Cele mai bune filme şi cele mai proaste filme ale anului 2013, două liste alcătuite pentru VoxPublica. La categoria cele mai proaste se dă o bătaie aprigă pentru locul întîi.
Cele mai bune filme din 2013 şi cele mai proaste filme, proaste cu semnificaţie, scrie Costi Rogozanu: "Există aşadar categoria “atît de prost încît extragi unele învăţăminte”, ba chiar şi “superb de proaste” – asta înseamnă că încercările sînt notabile însă ceva apare şi strică tot. Eu nu dau “zmeură”, eu spun că sînt filme proaste care merită văzute. Şi nu uit de filmele bune pur şi simplu."
VEZI TOPURILE COMPLETE. CELE MAI BUNE ŞI CELE MAI PROASTE FILME DIN 2013
În topul celor mai bune filme se găsesc alături şi blockbusteruri precum Pacific Rim, dar şi producţii europene, ceva mai modeste. Iată primele trei titluri din topul celor mai bune:
"3. Pacific Rim – Guillermo del Toro. Pentru că măcar ştii de ce plăteşti show 3D. Ca să vezi aşa ceva. Vorba prietenului Alex, ca să vezi un superb ocean liniştit 3D filmat din elicopter după o solicitantă bătaie cu roboţi şi monştri. Şi nu doar pentru atît, filmul e “cinstit”, un purcoi de bani plouă calm deasupra spectatorului. Mai avem un erou de aventuri clasic şi solid, pilotul de roboţi dat afară şi apoi recuperat, şi scene lucrate ca nişte covoare persane.
2. Blue is the warmest color (La Vie d’Adele) – Un film care intrigă nu neapărat prin celebrele scene de sex. Dimensiunea de politică a identităţii sexuale nu există decît în măsura în care încă mai avem surprize la afirmaţia simplă că dragostea există şi în variantă gay. Mie mi-a plăcut cum a fost fotografiată estetic relaţia “de clasă” între fata simplă din familie modestă şi fata cu rădăcini burgheze şi cu aspiraţii artistice. Fără vreo morală anume, dar cu ambiguităţile pe masă. E un film din ăla pe care îl judeci din prima că e pentru snobi, dar după ce-l vezi încă îl mai discuţi cu prietenii. Dovadă că de unde am pufnit tot filmul acuma l-am pus sus în top.
1. A Hijacking (Kapringen) – Tobias Lindholm. E aproape un film de televiziune, fără mari pretenţii. Dar scenele în care un CEO se apucă de negocieri cu piraţii sînt tari. Mi-a plăcut abordarea. Şi am zis să pun pe primul loc ceva de la noi de acasă, din EUropa:). Nu e puţin lucru că e mult mai complex şi cu buget mult mai mic decît porcăria Captain Phillips."
La categoria filme "superb de proaste" pe primul loc e bătălie. Iată unul dintre nominalizate:
"1. The Internship – un film sublim de prost cu un mesaj simplu: se poartă din ce în ce mai apăsat munca neplătită pentru că oricum nu sînteţi buni de nimic. Sau vă aşteaptă, foarte probabil, ceva call center. Google se propune în film ca un mamut de propagandă obosit: un mamut care face acum politica muncii prin Hollywood. Sergey Brin apare şi el prin peisaj, vrea să pară tineresc şi nonconformist, apare ca un boşorog capitalist sadic. Internship ne explică tuturor că ceva joburi mai există pe glob, dar trebuie mai întîi să participi la un soi de “Pămîntenii au talent”."