Cazul Caracal. De ce le-a desenat Dincă pe Luiza şi Alexandra fără urechi. Când s-a declanșat șocul psihologic
În timpul anchetei, Gheorghe Dincă a fost pus de anchetatori să-şi deseneze victimele. "Cu dificultate şi după multe refuzuri", inculpatul face ceea ce i se cere. Ia două coli de hârtie A4 şi începe să schiţeze. Nu le scrie numele. Foloseşte doar pixul. Pe Luiza o desenează zâmbind. În cazul Alexandrei, Dincă este agresiv.
"Sarcina administrată inculpatului de a-şi desena victimele, îi declanşează acestuia un şoc psihologic". Aşa îşi încep procurorii în rechizitoriu capitolul denumit "Analiza produselor activităţii- Desenul Persoanei-Testul Machover". Testul solicită activarea mecanismelor empatice, memoria trăsăturilor antropomorfe ale victimei, raportarea inculpatului la victimă, trăirile inculpatului. Specialiştii spun că acest test proiectiv este o probă care accesează în mod nebănuit mecanismele conştiente şi inconştiente ale inculpatului în relaţie cu victimele.. ”Deseneaz-o pe Prima”, i s-a spus lui Dincă. "Inculpatul se blochează şi rămâne perplex în faţa unei cerinţe simple. Cu dificultate şi după multiple refuzuri, inculpatul intră în sarcina de activitate", se menţionează în rechizitoriul citat de adevarul.ro.
Dincă ia o coală A4, un pix şi se opreşte. "Nu ştiu să desenez frumos". Este lămurit că este neimportant aspectul estetic al desenului şi că trebuie să se concentreze doar la cerinţa sarcinii de activitate. "Prima" - Luiza este desenată fără haine "Prima" scrie mai întâi Dincă. Apoi începe să deseneze. Mai întâi capul. insistă asupra acestuia. Liniile sunt trasate fin, în gesturi scurte artistice, ca şi cum ar circumscrie aluziv persoana.
"Personajului îi lipsesc urechile" - sugerează prăbuşirea comunicării, indiferenţa la acţiunile victimei. Inculpatul nu este interesat de victima sa şi nici impresionat de vocea/ţipetele ei, pentru că nu este dispus să audă nimic.
"A doua" - Alexandra este desenată "tristă" Trecerea la desenarea celei de-a doua victime, urmează acelaşi instructaj: ”Deseneaz-o pe a doua”. Acest desen se realizează mai facil, fiind perceput ca un joc care îl face pe inculpat să verbalizeze cu jovialitate.
"A doua" are accesorii vestimentare şi inele pe toate degetele de la mâini. Părul este prins în coadă, puţin mai jos, printr-o agrafă sau un elastic. Un element simbolic bine evidenţiat este aspectul grafic al tălpilor. Victima pare a fi încălţată, ”ca şi cum” ar fi gata de plecare. Persoana desenată, şi care nu este numită, este lipsită de viaţă în percepţia inculpatului. Raportarea inculpatului la aceasta este mai agresivă, imaginea ei fiind deranjantă pentru el.