Care sunt secretele obținerii unui glet cu adevărat rezistent? (P)
Pentru a te asigura că gletul pe care îl folosești la finisarea casei tale va fi rezistent, trebuie mai întâi să știi pe care îl alegi. În momentul de față, pe piață există circa patru mari categorii: pe bază de ciment, pe bază de ipsos, pe bază de var și ipsos și gletul sintetic.
Apoi trebuie să fii sigur că alegi tipul de glet conform nevoilor tale. De exemplu, dacă vrei să acoperi denivelări, găuri sau adâncituri, atunci ai nevoie de un glet pentru încărcături. Dacă ești la faza de detaliu și te interesează mai ales aspectul, atunci vei alege gletul de finisaj.
Interior sau exterior?
Gleturile pe bază de ipsos sunt destinate lucrărilor de interior, pe când cele pe bază de ciment alb vor fi folosite la exterior sau în medii cu umiditate ridicată. Gleturile de pe bază de ipsos se folosesc atunci când lucrezi cu o tencuială de var, var-ciment, ciment și beton - toate însă la interior. Gleturile pe bază de ciment, pe de altă parte, se pot aplica pe toate suprafețele tradiționale.
Criterii de selecție
Manevrabilitatea gletului și permisivitatea la aplicarea lui pe perete sunt două criterii care contează mai mult decât pare atunci când alegi un produs. Posibilitatea de a face niște corecții imediat după aplicare de asemenea contează.
Pentru a obține un glet rezistent mai trebuie să te asiguri că produsul ales asigură o aderență sporită, dar și că este potrivit spațiului respectiv. De exemplu, gletul pe bază de var este frecvent folosit în spațiile cu umezeală excesivă întrucât ele împiedică formarea mucegaiului fără a fi toxice.
Pregătirea pereților
Alegerea gletului potrivit peretelui pe care îl finisezi este la fel de importantă pe cât este pregătirea suprafeței înainte de a aplica amestecul. Așa cum se procedează și la vopsit, pereții trebuie curățați de orice urmă de praf, grăsime sau vopsea veche.
Apoi, suprafața trebuie dată cu amorsă, un adeziv care va ajuta gletul să se prindă în mod optim. Aplicarea amorsei trebuie făcută în așa fel încât să intre mai bine în porii stratului suport, de aceea meșterii folosesc de regulă bidineaua în loc de trafalet în această situație.
Preparare și execuție
Praful și apa proporționate conform specificațiilor producătorului. Acestea trebuie amestecate mecanic și cu o viteză mică. Este cel mai sigur mod de a evita antrenarea de aer în masa de material.
Amestecarea durează circa 3 minute, moment în care se obține maturarea. Se face o pauză scurtă, apoi se amestecă din nou un pic și se trece la aplicare gletului. Pasta obținută trebuie folosită în maximum 60 de minute, timpul variind și în funcție de compoziția gletului, de la producător la producător.
Aplicarea gletului se face printr-un exercițiu oarecum repetitiv. Procedeul ar putea fi descris ca o mecanică din două mișcări: întâi se încarcă peretele, apoi se întinde pasta cu mișcări scurte, verticale și paralele, de jos în sus.
La final, straturile aplicate pe perete se pot finisa prin lisare cu fierul de glet cu puțin timp înainte să facă priză. Odată aplicat gletul trebuie lăsat să se usuce, durata depinde de grosimea stratului. De exemplu, un strat de 5 mm necesită circa o zi de repaus. În funcție de tipul gletului ales, se aplică sau nu și cel de-al doilea.
Stratul final de glet este și cel care va fi șlefuit cu hârtie abrazivă. Gletul de finisaj oferă rezistență peretelui și prin prisma faptului că generează un consum redus de vopsea, se finisează foarte ușor și este suficient de dur pentru a rezista la zgâriere. Prin natura sa, gletul de finisaj are un aspect fin și de un alb impecabil, motiv pentru care unii proprietari renunță de tot la vopsea și lasă pereții în această fază.