Călătoria fabuloasă a lui Dumitru Dan: 100.000 de kilometri pe jos

La concursul iniţiat în 1908 de Touring-Club de France, menit să stimuleze cunoaşterea lumii şi turismul, românul se înscrisese alături de alţi trei colegi şi prieteni, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, cu toţii studenţi la Paris; însă în 1916, când Primul Război Mondial întrerupe cursa, Dumitru Dan rămăsese singur – şi parcursese 96.000 de kilometri din total, după ce traversase continente, mări şi oceane (pe punţile vapoarelor, călătorii români mărşăluiau câte 10-12 ore pe zi, cu pedometre rudimentare montate la picior). Cursa va fi încheiată după război, pe un itinerariu stabilit de organizatori, şi, la 20 iulie 1923, Dumitru Dan primeşte la Paris premiul cel mare: titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” şi 100.000 franci – câte unul pentru fiecare kilometru parcurs.

Graţie unui efort serios, consistent, de recuperare a amintirilor de călătorie ale lui Dumitru Dan, răspândite în articole, cărţi, interviuri şi în conferinţele susţinute pe parcursul anilor, vă invităm în cele ce urmează în culisele unei aventuri nebuneşti, în care patru români – şi-apoi trei, doi şi, în cele din urmă, unul singur – vor trece de şase ori linia Ecuatorului, între paralela de 67o latitudine nordică, în Alaska, şi cea de 40o latitudine sudică, în Argentina şi Chile, bătând cu piciorul 74 de state şi 30 de colonii, unele de mai multe ori; în care vor traversa de patru ori Oceanul Atlantic, de două ori pe cel Indian, o dată Oceanul Pacific, adăugând mii de kilometri făcuţi pe puntea vaselor. Pentru că au ales să poarte pe tot parcursul călătoriei costum naţional, opinci şi tricolorul în diagonală pe piept – îşi vor câştiga resursele necesare finanţării călătoriei dansând şi cântând melodii populare româneşti în locurile de popas – temerarii vor primi de-acasă 28 de costume şi vor toci nu mai puţin de 497 de perechi de opinci... Să purcedem.
 
Dumitru Dan. Portret de călător

Dumitru Dan s-a născut la Buhuşi, la 14 iulie 1890, în familia Mariei şi a lui Tudorache Dan, cântăreţ la biserică şi sanitar, şi a murit la Buzău, la 4 decembrie 1978. A terminat şcoala primară la Buhuşi, Liceul Comercial la Brăila şi Facultatea de Geografie la Paris.

În perioada 1910-1916 a luat parte la concursul organizat de Touring-Club de France, concurs întrerupt din cauza Primului Război Mondial şi finalizat în iulie 1923 la Paris, când i s-au înmânat premiul şi titlul de campion mondial. Cu sănătatea afectată de călătorie,Dumitru Dan a fost respins la vizita medicală pentru mobilizarea în armată, el înrolându-se în război ulterior,ca voluntar. A activat timp de trei luni la Buzău, în Divizia a V-a Buzău (Regimentul 8 Buzău), apoi s-a retras cu armata la Iaşi, fiind secretar-interpret asimilat ca ofiţer pe lângă Marele Cartier General, la Biroul 2 Contrainformaţii. Pentru serviciile aduse, a primit medalia „CruceaComemorativă a
Războiului1916-1918”, medalie care se află în patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, alături de multe dintre obiectele care i-au aparţinut.

După primirea premiului, în 1923, în capitala Franţei, revenit în ţară, de-acum profesor de geografie, Dumitru Dan a devenit un neobosit conferenţiar, obţinând şi în acest domeniu un record: prezenţa de peste 2.000 de ori în mijlocul ascultătorilor din diferite localităţi rurale sau urbane ale României, unde a vorbit despre „excursia” sa şi a prietenilor săi.
 
La Bucureşti, la doi paşi de kilometrul zero, în curtea Muzeului Şuţu, aproape în fiecare week-end, la târgul anticarilor şi colecţionarilor, un bătrân venea mereu cu ceea ce mai rămăsese din marea lui colecţie de scrisori şi autografe de personalităţi trecute ale României.

Lună după lună, numărul acestora scădea, pe măsura nevoilor mereu mai mari ale colecţionarului în vârstă, care reducea preţurile de vânzare. Cu toate acestea şi în ciuda „promovării” realizate de colecţionar, cu multe explicaţii despre călătorie, pierderi, performanţă, toate scrise citeţ, cu negru, sublinieri şi majuscule pe un carton A4, printre ultimele rămase, neatrăgând atenţia nimănui, erau câteva înscrisuri olografe şi pliante ale unui anonim: Dumitru Dan, primul globe-trotter român, singurul din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, între anii 1910-1916, de-a lungul şi de-a latul pământului, ispravă pentru care a primit titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” şi a fost înscris în Guiness Book of World Records în 1985.

Anunţul care schimbă patru destine

În 1908, Dumitru Dan se afla la Paris împreună cu viitorii săi tovarăşi de călătorie, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu. Doi studiau la Conservatorul Naţional de Artă Dramatică, iar Dan şi Pîrvu la Facultatea de Geografie. O studenţie strâmtorată de resursele limitate, completate cu susţinerea de mici concerte de muzică şi dansuri populare pe la diverse teatre pariziene.Dumitru Dan reţine pentru istorie: „Printre cei doi care s-au înscris la Conservator era şi un ardelean Paul Pîrvu, din Sibiu, care cânta foarte bine din caval, din fluier şi din cimpoi. Celălalt, Pascu, cânta din armonică, din flaut, din clarinet şi erau dornici de muzică şi s-au înscris la Conservator. Eu şi cu Negreanu am căutat să fim înscrişi la facultatea de Geografie pentru că era de 3 ani şi să terminăm mai repede şi să ieşim şi noi ca profesori”.

În acest context apare provocarea şi spectaculoasa schimbare a patru destine, în urma citirii unui anunţ des întâlnit în acele zile pe zidurile clădirilor şi în paginile ziarelor: Touring-Club de France organizează un concurs de globe-trotteri în care să se facă ocolul pământului; recompensa era substanţială: un franc pentru fiecare kilometru parcurs pe jos în jurul lumii. Totul, în scopul stimularii turismului, unul dintre numeroasele obiective ale asociaţiei franceze. Cu o istorie de aproape 100 de ani (1890-1983), Touring-Club de France a fost una dintre cele mai puternice societăţi de turism din Franţa. A fost puternic angajată în promovarea turismului francez şi în îmbunătăţirea condiţiilor de cazare, în promovarea sporturilor, în special a ciclismului şi automobilismului; societatea a fost, de asemenea, puternic implicată în politica de protejare a siturilor şi a monumentelor istorice.

Întrecerea organizată de Touring-Club de France urma să se desfăşoare în condiţii stricte şi de o rigoare deosebită, traseul, la alegerea concurenţilor, trebuind să fie parcurs integral pe jos: „Acolo, luând condiţiunile, ne-au cerut aşa: că trebuie să facem un program, un itinerariu prin care să arătăm pe unde mergem, pe unde trecem, câţi kilometri facem şi în câţi ani. Au venit desigur mulţi amatori francezi, englezi, germani, italieni, spanioli, americani, din diferite ţări, dintre care 196 de străini au fost admişi şi 4 români, 200 de persoane aşadar”.

Continuarea pe historia.ro