A murit coregraful Cornel Patrichi

Fostul coregraf Cornel Patrichi a murit marţi după amiază în locuinţa lui din Bucureşti. Acesta suferea de o boală gravă. 

Cornel Patrichi a fost operat de cancer la plămâni în 2014. În ultimele luni, acesta s-a luptat cu o anemie severă, care l-a ţinut la pat.

Presa l-a numit ''regele dansului în comunism'', dar l-a apreciat și ca fiind cel care a dus coregrafia de televiziune la rang de artă. Cornel Patrichi, actor și coregraf, care la 1 aprilie a împlinit 72 de ani, a cunoscut succesul pe scenele teatrelor din țară și străinătate, în televiziune, dar și în film.

Cornel Patrichi s-a născut la București, la 1 aprilie 1944. A fost elev al Școlii elementare 18, din Piața Romană, iar ''dintr-o întâmplare'' a ajuns la școala de balet.

''În mod normal, copilul începe de acasă să țopăie, iar părinții observă și spun hai să-l ducem la școală. Eu am nimerit la școala de coregrafie dintr-o întâmplare. Era 1953 (..). A apărut o doamnă care ne-a întrebat dacă vrem să mergem la balet. Luase notele noastre de la sport și de la cultura generală. Așa am nimerit eu la școala de balet. (...) Viața unui copil, într-o școală de balet, e cumplită! E anostă... Abia într-a VIII-a a început să-mi placă! Se îmbina arta cu tehnica... Dansul clasic nu e o plăcere pentru un copil!'', spunea Cornel Patrichi, într-un interviu.

A urmat apoi cursurile Liceului de coregrafie, pe care l-a absolvit în 1962. Unchiul său, care era director muzical la Teatrul ''Constantin Tănase'', l-a angajat prim-balerin, conform Agerpres.

În 1972, directorul Teatrului ''Fantasio'' din Constanța, Aurel Manolache, i-a propus să fie prim-balerin la teatrul său și a dansat în spectacolele acestui teatru, timp de zece ani, făcând naveta București-Constanța.

În opinia sa, cea mai bună perioadă pentru un balerin e între 17 și 30 de ani. ''Acu' îi pun să facă și facultate și ies de acolo balerini bătrâni!''.

În televiziune, a lucrat cu Valeriu Lazarov, Ovidiu Dumitru, dar recunoaște că a colaborat cel mai bine cu Alexandru Bocăneț, din 1968, până în 1977, la moartea prematură a acestuia.

''Lucram la TV la tot felul de emisiuni și am cunoscut-o pe Doina Levintza, care era nevasta lui Alexandru Bocăneț. Într-o zi, ea mă întreabă: 'Tu îl cunoști pe Andu?'. 'Nu'. 'El vrea să te cunoască'. Ne-am văzut și ne-am simpatizat imediat. Da, vârful de carieră în televiziune a fost '73, cu Bocăneț. Prin '68 am început să lucrez cu Bocăneț și a durat până în '77. Când era 'Gala Lunilor', nu era picior de om pe stradă", mărturisea Cornel Patrichi.

A avut puține ieșiri în străinătate: Paris, Dresda, San Remo. ''În 1965 am fost la Paris, la un fel de olimpiadă a teatrelor de revistă. Am fost cu ruși, israelieni, un teatru din Havana. A fost prima ieșire din țară pentru 90% din trupa aia. Pentru balerini și cântăreți, important era să faci turnee în străinătate'', spunea coregraful.

Un amic l-a sfătuit să încheie un contract în fosta RDG.

''Am pregătit trei numere și am luat avionul spre Dresden. Am lucrat o lună și am câștigat enorm de mulți bani. Ne-am întors în țară și am mai plecat, am ajuns și pe scena la San Remo. Vremurile erau din ce în ce mai grele. În '87 am plecat în Italia, cu un spectacol, și am rămas. Aveam bani, ne-am cumpărat imediat o casă, o mașină'', povestește Cornel Patrichi.

De ce el și soția sa, Cornelia, tot balerină, au ales Italia? ''Pentru că e o țară care seamănă cu România''. Au locuit în Toscana, și-au deschis propria școală de balet — ''Dance Studio Patrichi''.

S-a întors în țară după 1999. În urma invitației lui Florin Călinescu de a realiza coregrafia la emisiunea ''Vineri seara cu Florin Călinescu''.

''În '99 ne-am pus problema dacă să revenim. Am venit întâi să ne ocupăm de procedurile legate de casă. (...) Atunci m-a sunat Florin Călinescu. Mi-a spus că are o emisiune. Avea diverse idei, așa că am făcut 88 de balete în 11 luni, cât face un coregraf toată viața'', spunea Cornel Patrichi.

S-a remarcat, totodată, ca actor și coregraf pe marele ecran: ''Pădurea pierdută'', ''Pentru că se iubesc'', ''Cântecele mării'' (1971), ''Veronica'' (1972), ''Un august în flăcări'' (1974), ''Bună seara, domnule Wilde'', ''Actorul și sălbaticii'', ''Alexandra și infernul'' (1975), ''Gloria nu cântă'' (1976), ''Eu, tu și Ovidiu'' (1977), ''Melodii, melodii'' (1978), ''Sfârșitul nopții'' (1982), ''Viraj periculos'' (1983), ''The King of Communism: The Pomp and Pageantry of Nicolae Ceaușescu'' (2002).

Cornel Patrichi a fost decorat cu Ordinul ''Meritul Cultural'' în grad de Cavaler de către președintele României, la 23 februarie 2004.