IUCN, Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii,
ajută lumea să găsească soluţii pragmatice pentru cele mai presante
probleme de mediu şi dezvoltare. IUCN realizează cercetări ştiinţifice,
proiecte pe teren în întreaga lume şi ajută guverne, organizaţii
non-guvernamentale, agenţii ONU, companii şi comunităţi locale în
dezvoltarea şi implementarea politicilor de mediu, legilor şi
activităţilor.
IUCN este cea mai veche (fondată în 1948) şi cea mai mare uniune de
mediu din lume, conţinând peste 1.000 de guverne şi organizaţii ONG,
precum şi peste 11.000 de oameni de ştiinţă voluntari din peste 160 de
ţări. Sediul central se află în Gland, aproape de Geneva, Elveţia.
Programul IUCN al speciilor, alături de Comisia IUCN pentru
Supravieţuirea Speciilor (SSC) a strâns informaţii despre statusul de
conservare a speciilor, subspeciilor, varietăţiilor şi a selectat
subpopulaţii la nivel global pentru a descoperi şi a proteja vietăţile
ameinţate cu dispariţia.
Lista Roşie a Speciilor Ameninţate aduce informaţii esenţiale despre starea de conservare şi distribuţia speciilor de plante şi animale de pe întreg globul.
Acestea au fost evaluate cu ajutorul Categoriilor şi Criteriilor Listei Roşii a IUCN. Acest sistem determină riscul de dispariţie, iar scopul principal al Listei Roşii este de a cataloga şi de a sublinia plantele şi animalele care prezintă cel mai mare risc de extincţie la nivel global ( de exemplu, cele catalogate drept Critic Ameninţate, Ameninţate şi Vulnerabile).
Lista Roşie prezintă informaţii şi despre plantele şi animalele
categorizate drept Dispărute sau Dispărute în Sălbăticie, asupra
speciilor care nu pot fi evaluate din lipsa detaliilor (Deficit de
Informaţie) şi despre plantele şi animalele care sunt sau ar fi Aproape
Ameinţate, dacă nu ar exista programe de conservare.
Clasificare:
- Speciile evaluate, cu informaţii adecvate - Puţin îngrijorătoare, Aproape Ameninţate, Vulnerabile, Ameninţate, Critic Ameninţate, Dispărute în Sălbăticie, Dispărute.
- Speciile evaluate, dar cu Deficit de Informaţii
- Speciile care nu au fost încă evaluate.
Doar un număr mic de plante şi animale au fost clasificate. O parte din
speciile care nu sunt evaluate în Lista Roşie sunt cele dispărute
înainte de 1.500 d.Hr.
Lista Roşie este actualizuată periodic, de obicei o dată la patru ani. Rezultatele analizelor de până acum au fost publicate în Lista Roşie a Speciilor Ameninţate 2008.
REZULTATE 2008 - VEZI AICI LISTA SPECIILOR CLASIFICATE
Lista Roşie a confirmat, prin rezultatele din 2008, că mamiferele de pe
glob se confruntă cu o criză a dispariţiilor, întrucât 1 din 4 mamifere
este în pericol de a dispărea pentru totdeauna.
Studiul pe 2008 arată că cel puţin 1.141 din cele 5.487 de mamifere cunoscute de pe Pământ sunt ameninţate cu dispariţia.
Cel puţin 76 de mamifere au dispărut deja pentru totdeauna, începând cu anul 1500.
Dar rezultatele arată că eforturile de conservare pot aduce speciile
ameninţate pe calea cea bună - 5% din mamiferele ameninţate dau semne
de recuperare, în sălbăticie.
"Sute de specii ar putea fi pierdute din cauza acţiunilor nostre, un
semn înficoşător a ceea ce se întâmplă în ecosistemele unde trăiesc", a
declarat Julia Marton Lefèvre, directorul general IUCN. "Trebuie să
creăm nişte ţinte clare pentru viitor pentru a "reverse" această
tendinţă şi a ne asigura că moştenirea noastră nu este ştergerea de pe
lume a multe dintre rudele noastre apropiate", a mai spus ea.
Situaţia ar putea fi şi mai rea, întrucât 836 de mamifere sunt listate cu Deficienţe în Informaţii. Aflând mai multe detalii, s-ar putea dovedi că pe cale de dispariţie sunt, în realitate, mai multe animale decât se credea.
"Realitatea este că 36% din mamifere ar putea fi ameninţate cu
dispariţia", a declarat Jan Schipper, de la Conservation International.
Rezultatele arată că 188 de mamifere se află în cea mai rea categorie, Critic Ameninţate,
incluzând Linxul iberian (Lynx pardinus), care mai are o populaţie de
doar 84-143 de adulţi şi continuă să se decline din cauza împuţinării
numărului de iepuri europeno (Oryctolagus cuniculus).
CELE MAI AMENINŢATE SPECII DE ANIMALE. LISTA ROŞIE, 2008
Lynxul iberian (Lynx pardinus), cu o populaţie de doar 84-143 de adulţi, număr ce continuă să scadă din cauza lipsei prăzii sale principale, iepurele european (Oryctolagus cuniculus).
Cerbul Pere David, din China (Elaphurus davidianus), clasificat drept dispărut în sălbăticie. Populaţia captivă a crescut în ultimii ani şi este posibil să fie eliberate exemplare şi în sălbăticie în următorii ani.
Diavolul tasmanian (Sarcophilus harrisii), care a trecut de la Îngrijorător la Ameninţat, după ce populaţia sa a scăzut cu peste 60% în ultimii ani, din cauza cancerului facial.
Pisica pescar (Prionailurus viverrinus), din Asia de sud-est, a trecut de la Vulnerabil la Ameninţată, din cauza pierderii habitatului.
Foca caspică (Pusa caspica), a trecut şi ea de la categoria Vulnerabil la Ameninţată. Populaţia sa a scăzut cu 90% în ultimii 100 de ani, din cauza vânătorii excesive şi degradării habitatului.
Şoarecele elefant (Rhynchocyon udzungwensis) trăieşte doar în două păduri din munţii Udzungwa, Tanzania, protejate prin lege dar vulnerabile la incendii. Specia a fost descrisă pentru prima oară în 2008 şi a fost plasată în categoria Vulnerabil.
Broasca buboasă Holdridge (Incilius holdridgei), din Costa Rica, a trecut de la Critic Ameninţată la Dispărută, întrucât nu a mai fost văzută din 1986, în ciuda cercetărilor masive.
Crocodilul cubanez (Crocodylus rhombifer), este o altă specie Critic Ameninţată.
ANIMALE CARE ŞI-AU REVENIT
Dihorul cu picioare negre (Mustela nigripes), a fost mutat de la Dispărut în Sălbăticie la Ameninţat, după ce a fost reintrodus cu succes în opt state din SUA şi în Mexc, între anii 1991-2008.
Calul sălbatic (Equus ferus), a fost mutatla Dispărut în Sălbăticie la Critic Ameninţat, după reintroducerea cu succes în Mongolia, la începutul anilor 90.
Elefantul african (Loxodonta africana), a fost mutat de la Vulnerabil la Aproape Ameninţat, deşi starea lui variază în funcţie de zonele în care se află.
Actualizarea Listei Roşii din 2008 include 44.838 de specii, din care 869 (2%) sunt dispărute, sau dispărute în sălbăticie, 16.928 (38%) sunt ameninţate cu dispariţia - din care 3.246 sunt critic ameninţate. 3.513 (8%) specii sunt aproape ameninţate, iar 5.570 (12%) sunt deficiente în informaţii. Numărul dispariţiilor ar putea creşte dacă cele 257 de specii din categoria Critica Ameninţate, clasificate drept Probabil Dispărute sunt luate în consideraţie.- VEZI AICI TOATE SPECIILE PE CALE DE DISPARIŢIE
În anul 2008 au fost clasificate mai multe specii decât în anii
anteriori, trecând de la 41.415 specii în 2007 la 44.838 specii în
2008. Nu este surprinzător faptul că numărul speciilor ameninţate a
crescut de la 16.116 la 16.928. IUCN spune, totuşi, că în ansamblu,
proporţia speciilor ameninţate a scăzut uşor. Aceasta ar putea fi
interpretată drept o veste bună, însă din cele 223 de specii care şi-au
schimbat clasificarea între 2007 şi 2008, 183 (82%) au devenit mai
ameninţate.
Lista Roşie a păsărilor arată o deteriorare a statusului lor, între
anii 1988 şi 2008. Din 1988, 225 de păsări au devenit şi mai
ameninţate.
Unii specialişti afirmă însă că Lista Roşie a animalelor pe cale de dispariţie este inexactă şi direcţionează eforturile de conservare către specii care nu sunt în pericol, potrivit cotidianului britanic The Telegraph.
Speciile îşi pot reveni însă, dacă oamenii vor face eforturi de conservare. În 2008, 37 de specii de mamifere şi-au îmbunătăţit statusul, iar 16 specii de păsări au evitat dispariţia datorită programelor de conservare. Conservarea funcţionează, dar pentru a trece de criza dispariţiilor trebuie mai multe eforturi, şi mai repede.