Nu reuşim să ne descurcăm în Europa League din cauza secetei de valori autentice, dar şi a lipsei de atitudine
Înfrîngerile pe linie suferite în Europa League ne-au lămurit iarăşi că ne furăm căciula singuri de cîte ori ne închipuim că putem face faţă la acest nivel, care e însă, atenţie, doar divizia B continentală Dacă FC Timişoara, CFR Cluj şi Steaua au mai mişcat, Dinamo s-a acoperit de ruşine. A fost jalnică.
În căutarea scuzelor, primul argument pe care îl invocăm e că, din pricina sărăciei, investim foarte puţin. De aici şi, nefavorabilă nouă, o clară diferenţă de valoare, sesizabilă cu ochiul liber şi de data asta. Fiind cunoscut şi recunoscut faptul că cine nu bagă la greu bani în fotbal obţine rar succese ori nu obţine niciodată, nu foloseşte să mai apelăm la comparaţii. N-ajută să reamintim, de pildă, că Fener îi plăteşte lui Roberto Carlos 5 milioane de euro pe an şi Galata 4 antrenorului Rijkaard, salarii uriașe, prohibitive în România! Doar că atunci cînd îţi lipseşte anvergura, cauţi să compensezi prin angajament, prin rîvnă, prin dăruire. Într-un cuvînt, prin atitudine.
