Viorel DOBRAN

Redactor-şef Realitatea.net

Am început presa la maşina de scris, pe când pagerele ţineau loc de telefoane mobile. Încă mai chinuiesc tastatura doar cu arătătoarele, motiv pentru care laptopul se mai revoltă câteodată şi îmi atrage atenţia printr-un ecran negru, dar până la urmă ajungem la un armistiţiu. Am terminat Facultatea de Litere şi, cum nu mă vedeam profesor iar masteratul îmi ocupa doar serile, am ajuns în presă. Cotidianul era unul dintre cele mai frumoase ziare. Avea poze mari şi colorate şi nu găzduia ştiri cu găini care nasc pui vii. Am fost, pe rând, redactor, reporter (mai face cineva diferenţa?), editor, editor coordonator, am evadat un an în presa sportivă, şi m-am întors la Cotidianul, unde i-am prins şi pe Doina Bâscă ţipând prin redacţie după articole, pe Ion Cristoiu transmiţându-şi editorialele de pe bloc din Belgrad în timpul bombardamentelor, şi pe Dan Diaconescu cu OTV-ul transcris la tipar, pe Octavian Paler corectându-şi editorialele de pe un scaun cu trei picioare din sediul şubrezit din Calea Plevnei sau pe Caţavenci rafinând titlurile de prima pagină în stilul lor. Între timp, au apărut mobilele, a trebuit să-mi fac cont de Messenger, Facebook şi Twitter, şi am ajuns la Realitatea.net. În principiu, presa este aceeaşi, fie că este tipărită, fie că se vede dintr-un ecran. Modul de lucru este altul şi, ceea ce mi se pare interesant, feedback-ul este imediat. Aici, eşti mult mai aproape de cititori, care nu ezită să te tragă de mouse atunci când greşeşti sau să te laude atunci când este cazul. Ceea ce este fabulos.