Cele mai importante aparitii ale „valului OZN" din 1968 din România, au fost în august si septembrie. Cu doar trei zile înainte de faimoasele fotografii facute în padurea Hoia-Baciu, pe 17 august 1968, un avion de linie IL-18, al companiei române Tarom, zbura între Constanta (Aeroportul Mihail Kogalniceanu) si Düsseldorf, Germania, la o altitudine de 7600 de metri. Lânga Oradea, în nord-vestul României, foarte aproape de la granita cu Ungaria, echipajul a zarit un obiect zburator neidentificat.
Dupa declaratiile capitanului Beniamin Gabrian: „am observat brusc în dreapta noastra, la o distanta de circa un kilometru si cu vreo 300 de metri mai sus, un obiect oval care se deplasa cu o viteza mare si emitea o lumina verzuie. Am verificat ceasul. Era ora 20 si 21 de minute. Am urmarit câteva secunde obiectul luminos, care apoi a accelerat si a disparut spre vest... Am observat obiectul 10-15 secunde dar a fost suficient sa apreciem... dimensiunile sale. Pe cât am putut vedea, avea un diametru de 2,5-3 metri...". Luând legatura cu turnul de control al aeroportului din Viena, capitanul a aflat ca, pe o raza de 400 de kilometri în jur, nu era nicio aeronava.
La scurt timp dupa aceasta, Gabrian a fost anuntat de aeroportul din Budapesta ca personalul unui avion unguresc al companiei Malev a observat si el, la doua minute si jumatate dupa semnalarea româneasca, un obiect asemanator, care se îndrepta cu mare viteza spre vest, de data aceasta în spatiul aerian al Austriei. Daca era acelasi obiect, viteza sa trebuia sa fi fost de 14.000 kilometri pe ora. Niciun avion nu putea atinge aceasta viteza la altitudinea de 6.000 m.
Un echipaj extraterestru
Într-un interviu al comandantului Beniamin Gabrian, aparut în editia din 18 august 1968, a ziarului Dobrogea Noua din Constanta, acesta a declarat: „Cred ca ceea ce am vazut, este descris în mod obisnuit în presa internationala sub termenul de OZN. Sansa ca am putut sa-l urmaresc 10-15 secunde, se datoreaza faptului ca obiectul si-a micsorat viteza pâna ce aproape ca a egalat-o pe a noastra. Poate ca din cauza ca echipajul extraterestrilor era foarte interesat de aparatul nostru si de ceea ce se afla înlauntrul lui".
În septembrie 1968 au urmat si alte observatii, la fel de spectaculoase, relatează Dan D. Farcaș în Revista Magazin. Miron Oprea, profesor de matematici superioare la Universitatea de Petrol si Gaze din municipiul Ploiesti si presedintele Societatii de stiinte Matematice pentru judetul Prahova, îi descria astfel lui Ion Hobana experienta prin care a trecut în seara zilei de 15 sept. 1968:
„Era ora 22:00. Veneam cu masina de la Valenii de Munte spre Ploiesti, cu sotia si doi nepoti în vârsta de 14 si 12 ani. Exact înaintea barierei de la Blejoi, sotia mea a vazut, la sud-est, un obiect stralucitor care se îndrepta încet spre vest, în directia rafinariei de petrol Vega. Parea ca planeaza la vreo suta de metri înaltime si, când ne-am aflat mai aproape de rafinarie, contururile sale au devenit din ce în ce mai clare. Era cilindric, cu un inel stralucitor dedesubt. Putea sa aiba 2-3 m înaltime si vreo 3 m diametru. Emana o foarte puternica lumina albastruie. Timp de vreo 40 de secunde, am avut impresia ca obiectul a stat nemiscat în fata noastra, dar se pare ca el cobora încet. Când am ajuns la rafinarie, a disparut în spatele cladirilor; poate a aterizat lânga instalatii. Am vrut sa ma opresc, dar sotia si nepotii erau atât de înspaimântati, încât nu m-au lasat". În seara aceea, la aceeasi ora si în acelasi loc, o alta persoana a vazut un fenomen identic.
În ziua de 19 septembrie 1968, a fost din nou observat un fenomen straniu deasupra mai multor orase din Transilvania. O sinteza a acestora a facut-o ing. Florin Gheorghita în cartile si articolele sale. La ora 15:30, deasupra centrului orasului Cluj „s-a fixat" un mare balon piramidal, de un model neobisnuit, care stralucea puternic în lumina razelor solare. Calculele ulterioare au demonstrat ca baza sa avea un diametru de circa 70 m.
Pilotii cursei de avioane TAROM, care a sosit în aceasta perioada de la Bucuresti, au apreciat înaltimea punctului de stationare a obiectului aerian, ca fiind de 8-9.000 m. O valoare similara au constatat-o în mod separat, cu ajutorul teodolitelor, atât inginerul topograf St. Muresan din Cluj, cât si tehnicianul Gh. Norodot din Apahida (la 10 km est de Cluj).
Stralucitorul „balon" fusese vazut de unii locuitori, înca de la ora 15:15. Acestia au fost intrigati de mai multe aspecte curioase; între altele, obiectul se deplasa extrem de rapid spre vest, desi zbura împotriva unui vânt puternic. Meteorologul D. Peligrad din Cluj preciza urmatoarele: „La înaltimea de 8-9000 metri, la care s-a presupus a fi obiectul observat, taria vântului a atins 72-86 km/ora, iar directia predominanta a fost din V-SV".
Au fost depuse mai multe relatari scrise. Din ele reiesea ca „balonul" s-a oprit si a stationat timp de aproape patru ore într-un loc fix de pe cer. Cei care l-au privit cu binoclul, cu luneta, sau cu instrumentul optic pus la dispozitia cetatenilor de catre observatorul astronomic local, au constatat ca, desi învelisul „din plastic" era curbat sub presiunea puternicului curent al vântului, obiectul aerian persista, în mod nefiresc, în locul pe care si-l alesese.
Trecatorii care se opreau pentru a-l privi cu ochiul liber, au putut remarca, în partea sa opusa razelor Soarelui, un fel de variatii continui de lumina. Stralucirile aveau o nuanta galben-portocalie si pareau a proveni din interior.
Pentru majoritatea observatorilor, „balonul" a disparut pe la ora 19:15, fiind acoperit de un front gros de nori; dar unii locuitori din partea estica a orasului au putut sesiza un detaliu suplimentar. Astfel, în relatarea sa scrisa, economistul Gh. Porutiu afirma ca „La început corpul stationa dar, când au venit norii... a plecat cu o viteza mare contra vântului care sufla dinspre vest spre est".
Aparitie neidentificata
Printr-o coincidenta, tocmai atunci o echipa de reporteri a Televiziunii Române, era la Cluj-Napoca pentru un reportaj privind fotografiile facute cu o luna înainte de Emil Barnea. Ei au urmarit si au filmat noua aparitie „neidentificata". Pelicula, realizata cu aceasta ocazie de catre A. Croitoru, a fost prezentata ulterior în capitala în fata unui grup restrâns de persoane competente. Totusi, proiectarea filmului nu a adus nici o clarificare, obiectul respectiv ramânând în continuare doar un „caz ciudat".
Dar evenimentul trait în dupa-amiaza aceea de catre locuitorii Clujului, nu a fost un fapt izolat. Dupa cum s-a publicat în diferite ziare si reviste ale vremii, câteva orase si sate din Transilvania au fost „vizitate" si ele de catre un Obiect Zburator Neidentificat, în timp ce straniul „balon" stationa deasupra municipiului Cluj. Astfel, au fost primite sesizari ale diferitilor martori din Deva, Medias, Dumbraveni, Sighisoara, Brasov, Bistrita, ca si din mai multe localitati rurale.
Nr. 6033 al ziarului „Neuer Weg” relata, de exemplu, despre survolarea orasului Bistrita (jud. Bistrita-Nasaud) si a unor localitati apropiate, de catre un corp luminos care iriza lumini colorate si care a perturbat functionarea televizoarelor. Locuitorii orasului Sighisoara au putut urmari si ei o spectaculoasa stationare aeriana, oarecum similara cu cea care avea loc în acelasi timp la Cluj. Iata, de pilda, ce relata în scris învatatoarea Taisia Maftei, una din martorele evenimentului: „Pe la orele 18:00, am fost sesizata de vecini asupra faptului ca pe cer se observa un obiect luminos ce stationa deasupra zonei centrale a orasului (cetatea). Privindu-l, acesta avea o culoare albastrui stralucitoare ... Pe cerul senin nu s-a observat nicio dâra de fum si nici nu s-a auzit vreun zgomot de motor, în timpul cât l-am privit – circa o ora. Acest obiect a fost observat de foarte multi locuitori ai orasului ...”. Dan D. Farcas
